Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

„lege” în acest context poate fi înlocuit cu cuvântul „putere” şi
atunci totul are sens: „Puterea Duhului vieţii în Cristos Isus
m-a eliberat de puterea păcatului şi a morţii” (v.2).
Să ne amintim că încă din capitolul cinci discuţia era
despre păcatul care domneşte şi dă moartea şi despre Cristos
(cu viaţa Lui şi cu harul Lui) care domneşte şi dă viaţa. Acum
aflăm că puterea asupra păcatului este dată de Duhul Sfânt,
Duhul vieţii în Cristos. Concluzia discuţiei vine în versetul 13:
„Dacă prin Duhul faceţi să moară faptele trupului veţi trăi!”
Faptul care îi defineşte pe copiii lui Dumnezeu este că ei sunt
călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu (v.14). Aceasta suntem noi:
Oameni călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. Şi când ascultăm de
călăuzirea Lui, Duhul Sfânt ne dă şi puterea de a nu mai face
voia celui rău, ci numai voia lui Dumnezeu. Aceasta este
„legea Duhului vieţii în Cristos”: Dacă ai mintea cuplată cu
Duhul sfânt (versetele 5-10), şi dacă asculţi de călăuzirea
Lui, El îţi dă categoric şi sigur, toată puterea să nu mai
asculţi de îndemnurile cărnii şi de poftele trupului, ci să
împlineşti voia lui Dumnezeu.
Să recapitulăm întreaga discuţie. Pavel consideră că
prin moartea Lui, Domnului Isus a rezolvat problema vinei
păcatului şi prin aceasta ne-a împăcat cu Dumnezeu. Dar din
acel moment se creează o problemă: păcatul are o imensă
putere asupra noastră. Pavel ne spune că şi problema puterii
păcatului asupra noastră este rezolvată tot de Domnul Isus, dar
nu prin moartea Lui, ci prin viaţa Lui.. Mântuirea este atunci
când, prin unire cu Cristos şi prin trăirea sub ascultare de
călăuzirea Duhului Sfânt, suntem eliberaţi de puterea
păcatului şi a morţii. Aceasta este semnificaţia afirmaţiei
iniţiale din 5:10, că „vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.”
Duhul Sfânt este „Duhul Celui care L-a înviat pe Isus
dintre cei morţi” (v. 10). El este Duhul învierii. În El rezidă
puterea învierii. În scrisoarea către Filipeni, Pavel ne spune că
40