Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

Cea mai mare poruncă
Fiul lui Dumnezeu a fost întrebat de cineva care este
cea mai mare poruncă dată vreodată de Dumnezeu. Domnul
Isus a răspuns prompt: „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul
tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua,
asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi. În aceste două porunci sunt cuprinse toată legea şi
profeţii” (Matei 22:36-40).
Cunoscând modul în care ni L-a revelat pe Dumnezeu,
am simţământul că atunci când Fiul dădea acest răspuns, El Îşi
zicea în Sine: Acestea, de fapt, nu sunt porunci, ci sunt cele
mai mare dorinţe ale Tatălui Meu cu privire la omenire.
Dumnezeu i-a creat pe oameni pentru a-i aduce în
comuniunea Sfintei Treimi. Dorinţa Lui este ca oamenii să-L
cunoască pe Dumnezeu aşa cum ni s-a revelat prin Domnul
Isus şi văzându-I frumuseţea Lui divină să se îndrăgostească de
El, să cadă în extaz în faţa slavei Lui, să se umple de adoraţie
şi, drept reacţie, să dorească unirea cu această Frumuseţe, să se
dăruiască pe sine acestei Frumuseţi şi să exprime toate acestea
prin laudă şi prin închinare. Dumnezeu doreşte să venim la El
şi să ne dăruim Lui prin alegere liberă, făcută din dragoste
pentru tot ceea ce este El. Relaţia cu Dumnezeu trebuie să fie o
relaţie de dragoste, şi aceasta să vină de la oameni liberi, care
au descoperit Frumuseţea divină, au fost cuceriţi de ea şi i se
dăruiesc cu toată fiinţa, fără nici un fel de reţineri sau rezerve.
În acelaşi timp, cunoscânu-L pe Dumnezeu ca Trei
persoane care trăiesc în relaţii de dragoste, de bunătate şi de
altruism, trebuie să descoperim că toţi oamenii din jurul nostru
poartă în ei chipul (frumuseţea, demnitatea, valoarea) lui
Dumnezeu şi, asemenea Celui al cărui chip îl poartă, sunt şi ei
vrednici de toată iubirea noastră.
29