Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

să observăm să această smerenie se manifestă prin capacitatea
de a da atenţie celorlalţi şi de a trăi pentru ceilalţi. Trăsătura
aceasta de caracter noi o numim altruism.
Aşadar, Cuvântul lui Dumnezeu ne revelează aceste
aspecte ale naturii divine: bunătatea, adevărul
(credincioşia), dragostea şi smerenia manifestată prin
altruism. Acestea sunt trăsăturile de caracter care fac posibile
relaţiile perfecte din Sfânta Treime.
Planul originar al Creaţiei
A fost un timp când această lume nu exista şi când
existau numai Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ei trăiau în relaţii
perfecte şi erau fericiţi. Nu le lipsea nimic şi nu aveau nevoie
de nimic din afară pentru fericirea Lor. Dar, din trăsăturile Lor
de caracter listate mai sus se poate întrezări cum s-a născut
dorinţa de a împărtăşi cu alţii ceea ce erau şi aveau Ei. Fapt
este că la un moment dat au decis să nu rămână numai Ei, ci să
creeze şi alte persoane asemenea Lor, pe care să le aducă în
comunitatea lor:
„Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul
Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească... pe
pământ. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său: i-a făcut
după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască
i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat...” (Geneza 1:26).
Un lucru important pe care ni-l spune apoi istoria din
Geneza este că Dumnezeu obişnuia să vină să stea de vorbă cu
primii oameni. Cuvântul care trebuie să ne vină imediat în gând
este „părtăşie” sau „comuniune.” Omul a fost creat pentru că
Dumnezeu voia să aibă comuniune cu aceste noi persoane.
Noi ştim că această comuniune a fost întreruptă prin
neascultarea omului şi prin intrarea lui sub stăpânirea
diavolului. Dar Fiul lui Dumnezeu, care ne-a revelat
comuniunea dintre cele trei Persoane din Sfânta Treime, ne
27