Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

poate fi fericită decât în relaţii perfecte cu alte persoane.
Relaţiile din Sfânta Triunitate sunt relaţii fericitoare.
Întrebare majoră: Ce fel de caractere trebuie să aibă
nişte persoane care întreţin asemenea relaţii perfecte? Să
descoperim lucrul acesta în Scriptură.
La întrebarea lui Moise, Dumnezeu i se descrie prin
aceste cuvinte: „Domnul, Dumnezeu, este un Dumnezeu plin
de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi
credincioşie” (Exod 34:6). Ceea ce l-a mişcat pe Moise cel mai
mult au fost cuvintele „plin de bunătate şi credincioşie.” Ele
sunt preluate de mai mulţi scriitori ai Vechiului Testament, dar
mai ales de David, în ai cărui Psalmi găsim aceste cuvinte
repetate de peste o sută de ori! Cuvintele în ebraică sunt hesed
şi emet. Hesed este o bunătate profundă, specială, demonstrată
de Iosif faţă de fraţii săi şi de Ionatan faţă de David. Emet
înseamnă „adevăr”, și el descrie pe cineva care îşi ţine cuvântul
dat, de aceea el este tradus cel mai adesea prin „credincioşie.”
Să reţinem, deci, că Dumnezeu se descrie pe Sine ca
bunătate şi adevăr (credincioşie cuvântului dat). Revelarea
de Sine a lui Dumnezeu culminează în Noul Testament, unde
Fiul lui Dumnezeu ne spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu
lumea încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede
în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16).
Apostolul Ioan scoate esenţialul din această revelaţie şi scrie că
„Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8).
Din faptul că fiecare dintre cele trei Persoane din Sfânta
Treime îi înalţă pe Ceilalţi doi şi Le dă totul Lor, deducem o
altă trăsătură de caracter. O găsim în Filipeni 2, unde Pavel ne
cheamă să dezvoltăm în noi aceeaşi gândire pe care o avea
Cristos: „În smerenie, fiecare să-l privească pe celălalt mai
pe sus de el însuşi; fiecare din voi să se uite nu la foloasele
lui, ci la foloasele celorlalţi” (Filipeni 2:3-4). Este uimitor
pentru noi să descoperim că smerenia este o trăsătură de
caracter care caracterizează Persoanele din Sfânta Treime. Dar
26