Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

Recommendations

Info

Tatăl ÎL iubeşte pe Fiul. Tatăl creează şi face totul de dragul Fiului şi pentru Fiul. Tatăl Îi arată Fiului tot ce face şi Îl are întotdeauna la dreapta Lui pe Fiul ca Arhitect al Său. Tatăl Îi încredinţează Fiului tot ceea ce creează. Tatăl îşi găseşte toată plăcerea în Fiul şi Se bucură de bucuria Fiului. Tatăl vrea ca Fiul să fie cinstit exact aşa cum aşteaptă El să fie cinstit. Tatăl dă Fiului toată slava şi toată Împărăţia. Fiul Îl iubeşte pe Tatăl. Fiul îşi are privirea aţintită întotdeauna spre Tatăl. El îl imită în toate pe Tatăl şi astfel Îl oglindeşte întotdeauna pe Tatăl. Fiul face întotdeauna nu voia Lui, ci voia Tatălui. Este bucuria Lui să-i facă întotdeauna bucurie Tatălui. El Îl slăveşte întotdeauna pe Tatăl. Când Tatăl îi încredinţează o lucrare, El o face întocmai şi apoi îi aduce totul înapoi Tatălui. Deşi este egal cu Tatăl, El se uită la Tatăl ca la autoritatea Lui exclusivă. Duhul Sfânt este şi Duhul Tatălui şi Duhul Fiului. Duhul este nu numai Duhul iubirii, ci este iubirea Însăşi, liantul de dragoste dintre Tatăl şi Fiul. EL este agentul în afară al Tatălui şi al Fiului. Nici Tatăl, nici Fiul nu fac nimic fără Duhul Sfânt. La rândul Lui, Duhul Sfânt ne îndreaptă atenţia spre Tatăl şi spre Fiul şi ne îndeamnă să ascultăm de amândoi şi să Le dăm Lor slavă! Să privim acum imaginea de ansamblu. Trei Persoane care fiecare Îi înalţă pe ceilalţi doi, fiecare trăieşte pentru ceilalţi doi, fiecare îi iubeşte cu dăruire de Sine pe ceilalţi doi. Şi Ei există aşa dintotdeauna şi sunt credincioşi Unul Altuia în felul acesta dintotdeauna. Nu a existat un timp când Ei să nu fi existat în felul acesta! Fiecare dintre aceste Persoane este flancat de ceilalţi doi, iubit de ceilalţi doi, înălţat de ceilalţi doi şi, fiindcă se poate baza pe credincioşia Lor, este fericit şi în siguranţă. Apostolul Pavel Îl numeşte „Fericitul Dumnezeu”! (1 Timotei 1:8; 6:15). Fericirea din Dumnezeu vine din natura acestei comunităţi. O persoană nu poate fi persoană în izolare şi nu 25
poate fi fericită decât în relaţii perfecte cu alte persoane. Relaţiile din Sfânta Triunitate sunt relaţii fericitoare. Întrebare majoră: Ce fel de caractere trebuie să aibă nişte persoane care întreţin asemenea relaţii perfecte? Să descoperim lucrul acesta în Scriptură. La întrebarea lui Moise, Dumnezeu i se descrie prin aceste cuvinte: „Domnul, Dumnezeu, este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie” (Exod 34:6). Ceea ce l-a mişcat pe Moise cel mai mult au fost cuvintele „plin de bunătate şi credincioşie.” Ele sunt preluate de mai mulţi scriitori ai Vechiului Testament, dar mai ales de David, în ai cărui Psalmi găsim aceste cuvinte repetate de peste o sută de ori! Cuvintele în ebraică sunt hesed şi emet. Hesed este o bunătate profundă, specială, demonstrată de Iosif faţă de fraţii săi şi de Ionatan faţă de David. Emet înseamnă „adevăr”, și el descrie pe cineva care îşi ţine cuvântul dat, de aceea el este tradus cel mai adesea prin „credincioşie.” Să reţinem, deci, că Dumnezeu se descrie pe Sine ca bunătate şi adevăr (credincioşie cuvântului dat). Revelarea de Sine a lui Dumnezeu culminează în Noul Testament, unde Fiul lui Dumnezeu ne spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16). Apostolul Ioan scoate esenţialul din această revelaţie şi scrie că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Din faptul că fiecare dintre cele trei Persoane din Sfânta Treime îi înalţă pe Ceilalţi doi şi Le dă totul Lor, deducem o altă trăsătură de caracter. O găsim în Filipeni 2, unde Pavel ne cheamă să dezvoltăm în noi aceeaşi gândire pe care o avea Cristos: „În smerenie, fiecare să-l privească pe celălalt mai pe sus de el însuşi; fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele celorlalţi” (Filipeni 2:3-4). Este uimitor pentru noi să descoperim că smerenia este o trăsătură de caracter care caracterizează Persoanele din Sfânta Treime. Dar 26
Page 2: Iosif Ţon MANIFESTUL ÎMPĂRĂŢIE
Page 6: Introducere În ultimii doi ani (20
Page 9 and 10: evidenţieze frumuseţea şi bogă
Page 11 and 12: „Vrednic eşti Tu să iei cartea
Page 13 and 14: Dumnezeu. Acum, datorită morţii L
Page 15 and 16: Eberle (Christianity Unashackled),
Page 17 and 18: vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnez
Page 19 and 20: în ceruri” (Evrei 8:1). Apoi cit
Page 21 and 22: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, a
Page 23 and 24: să-şi convingă clienţii de cali
Page 25: sau nu şi-o găseşte, în care to
Page 29 and 30: evelează încă un fapt extraordin
Page 31 and 32: „Aproapele nostru” este semenul
Page 33 and 34: actul de proprietate al lui satan a
Page 35 and 36: cererea lui Moise şi i se descrie
Page 37 and 38: Crucea este poarta de trecere de su
Page 39 and 40: domnească dând dreptatea, ca să
Page 41 and 42: „lege” în acest context poate
Page 43 and 44: nou, am fost născuţi din Dumnezeu
Page 45 and 46: În esenţă, păcatul este întotd
Page 47 and 48: Mare atenţie: Stările acestea suf
Page 49 and 50: Cultura Împărăţiei lui Dumnezeu
Page 51 and 52: Să le accentuăm: „Fie-vă groaz
Page 53 and 54: despre ceea ce trăieşte creştinu
Page 55 and 56: 21. Trăiţi în pace (în armonie)
Page 57 and 58: pur şi simplu fără cultură. În
Page 59 and 60: Şi promisiunea cea mai mare este:
Page 61 and 62: solemn să ne dea tot ce I-a dat Lu
Page 63: continuare pe a aduce Evanghelia Î

Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?