Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

Recommendations

Info

cont ca şi pe terenul de sport el trebuie să se poarte cu demnitate de fiu de rege! Altfel te porţi când ştii că eşti de neam regesc, decât atunci când gândeşti ca un copil al nimănui! Domnul Isus le cere ucenicilor săi ca dreptatea lor să întreacă dreptatea fariseilor (Matei 5:20). Cu alte cuvinte, comportamentul cetăţenilor Împărăţiei lui Dumnezeu trebuie să fie superior celui pe care îl etalau fariseii. Isus explică imediat ce înseamnă aceasta. Fariseii respectau cu stricteţe toate poruncile legii, dar le aplicau mecanic, fără să se străduiască să înţeleagă spiritul Dătătorului acestor legi. Astfel, ei respectau porunca „Să nu ucizi”, dar nu se duceau la originea acestei porunci, ca să vadă motivaţia pentru această poruncă: „Dacă varsă cineva sângele omului şi sângele lui să fie vărsat de om, căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui” (Geneza 9:6). Omul are valoare specială fiindcă este făcut după chipul lui Dumnezeu, de aceea să nu-i ia nimeni viaţa. Dar Domnul Isus merge mai departe şi le spune ucenicilor Săi că omul, fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, trebuie respectat şi onorat. Oricine îi lezează demnitatea de om spunându-i „Prostule”, sau „Nebunule” i-a ucis demnitatea, şi celui ce face aceasta Dumnezeu nu-i mai primeşte jertfa (rugăciunea). În clipa când îi spui semenului tău un cuvânt jignitor, relaţia ta cu Dumnezeu este afectată: Nu te mai duce să te rogi, căci rugăciunea ta nu mai este primită! (Matei 5:21-24) Poruncile care urmează, pot fi şi ele privite prin prisma demnităţii umane. Astfel, porunca să nu priveşti la o persoană de sex opus „ca să o pofteşti”, înseamnă să nu o priveşti ca pe un obiect prin care să te satisfaci tu, fiindcă dacă o priveşti aşa o degradezi, îi afectezi demnitatea de purtător al chipului lui Dumnezeu! Tot astfel, a te despărţi de soţul/soţia ta înseamnă a face un act de răutate, a demonstra că ai o inimă de piatră (Matei 19:8). Să ne uităm la porunca referitoare la minciună. Evreii, în special în afaceri, foloseau tot felul de jurăminte prin care 21
să-şi convingă clienţii de calitatea mărfii lor. Dar ei au stabilit şi nişte coduri care erau numai pentru cei iniţiaţi în aceste afaceri: Anumite jurăminte puteau să fie neadevărate, iar altele trebuia să fie corecte. La spatele acestor aranjamente era clar dorinţa de înşelare a clienţilor, dar cu o excepţie: cei din tabăra proprie. Aceştia ştiau care jurăminte trebuie crezute şi care nu. Domnul Isus condamnă categoric întregul sistem de jurăminte şi introduce regula divină: „Da al vostru să fie da, şi nu al vostru să fie nu” (Matei 5:33-37). Porunca referitoare la răzbunare poate fi şi ea interpretată ca fiind din zona onoarei, a demnităţii. Când cineva te loveşte cu mâna dreaptă peste obrazul stâng, trebuie să te lovească cu dosul palmei, şi aceasta este o formă foarte puternică de insultă, de umilire. Dacă răspunzi cu aceeaşi monedă, te cobori la nivelul oponentului tău. Dar, dacă tu întorci şi obrazul celălalt, demonstrezi demnitate, arăţi că răutatea oponentului nu te-a înfrânt, nu te-a făcut să devii ca el. Mai mult, demonstrezi că ai demnitate de fiu/fiică a lui Dumnezeu. Iar atunci când îţi iubeşti duşmanii şi le răspunzi cu bunătate, aşa cum face Dumnezeu, te ridici la nivelul cerut unui fiu/fiică a lui Dumnezeu! Fă aşa „ca să fii fiu al Tatălui tău care este în ceruri” (Matei 5:45). Să observăm că în Împărăţia lui Dumnezeu ai tu demnitate de fiu/fiică de Dumnezeu şi, la rândul tău, atribui şi dăruieşti demnitate celorlalţi oameni. Să introducem aici un alt cuvânt definitoriu: cinste şi cinstire. Apostolul Pavel face observaţia că „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” este cea dintâi poruncă însoţită de o promisiune: „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ” (Efeseni 6;2-3). Din cinstire curge fericire şi viaţă îndelungată! Apostolul Petru le dă soţiilor de exemplu pe Sara, soţia lui Avraam, care îşi cinstea soţul numindu-l „Domnul meu.” Dar apoi le scrie soţilor:„Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi cu înţelepciune cu soţiile voastre, dând cinste femeii... ca să nu 22
Page 2: Iosif Ţon MANIFESTUL ÎMPĂRĂŢIE
Page 6: Introducere În ultimii doi ani (20
Page 9 and 10: evidenţieze frumuseţea şi bogă
Page 11 and 12: „Vrednic eşti Tu să iei cartea
Page 13 and 14: Dumnezeu. Acum, datorită morţii L
Page 15 and 16: Eberle (Christianity Unashackled),
Page 17 and 18: vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnez
Page 19 and 20: în ceruri” (Evrei 8:1). Apoi cit
Page 21: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, a
Page 25 and 26: sau nu şi-o găseşte, în care to
Page 27 and 28: poate fi fericită decât în rela
Page 29 and 30: evelează încă un fapt extraordin
Page 31 and 32: „Aproapele nostru” este semenul
Page 33 and 34: actul de proprietate al lui satan a
Page 35 and 36: cererea lui Moise şi i se descrie
Page 37 and 38: Crucea este poarta de trecere de su
Page 39 and 40: domnească dând dreptatea, ca să
Page 41 and 42: „lege” în acest context poate
Page 43 and 44: nou, am fost născuţi din Dumnezeu
Page 45 and 46: În esenţă, păcatul este întotd
Page 47 and 48: Mare atenţie: Stările acestea suf
Page 49 and 50: Cultura Împărăţiei lui Dumnezeu
Page 51 and 52: Să le accentuăm: „Fie-vă groaz
Page 53 and 54: despre ceea ce trăieşte creştinu
Page 55 and 56: 21. Trăiţi în pace (în armonie)
Page 57 and 58: pur şi simplu fără cultură. În
Page 59 and 60: Şi promisiunea cea mai mare este:
Page 61 and 62: solemn să ne dea tot ce I-a dat Lu
Page 63: continuare pe a aduce Evanghelia Î

Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?