Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

Eberle (Christianity Unashackled), Bill Johnson (When Heaven
Invades the Earth), Danny Silk (The Culture of Honor), etc.
Îmi permit să adaug la acestea şi cartea mea Bunătate – O
teologie bazată pe învăţăturile Domnului Isus, din 2010.
Isus din Nazaret a devenit Împăratul
Înţeleptul şi profetul Daniel a avut mai multe viziuni
referitoare la cursul istoriei viitoare. Cea mai importantă dintre
aceste viziuni se află în capitolul 7 din cartea pe care a scris-o
el la adânci bătrâneţe. Iată viziunea:
„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată
că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat
spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat
stăpânire, slavă şi putere împărătească pentru ca să-I slujească
toate popoarele, naţiunile şi oamenii de toate limbile.
Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece
nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.”
(Daniel 7:13-14).
„Fiu al omului” în jargon ebraic înseamnă pur şi simplu
„om.” Un om merge pe norii cerului până în faţa lui Dumnezeu
şi acolo este întronat ca Împărat peste toate naţiunile şi limbile
pământului.
Dar nu numai atât. Daniel mai vede ceva: Îi vede pe
„sfinţii celui Preaînalt” care în final trebuie să primească
Împărăţia, dar aceasta după o lungă perioadă în care sunt biruiţi
şi zdrobiţi de forţele ostile lui Dumnezeu de pe pământ (Daniel
7:18,21-22). Istoria lor pe pământ se uneşte cu istoria „Fiului
omului” ajuns Împărat: „Dar domnia, stăpânirea şi puterea
tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da
poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o
împărăţie veşnică şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta”
(Daniel 7:27).
14