Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

Recommendations

Info

„L-a urcat pe un munte înalt şi i-a arătat într-o clipă toate regatele pământului şi i-a zis: „Ţie Îţi voi da toată autoritatea şi gloria acestor regate; căci mie îmi este dată şi o dau oricui vreau. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta” (Luca 4:5-7). Isus nu îi contestă acest drept. Dimpotrivă, mai târziu vorbindu-le ucenicilor Săi, Isus se referă la satan ca la „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12:31; 14:36; 16:11). Să reţinem un text definitoriu şi fundamental: „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). La data la care Şi-a început misiunea, Isus îl considera pe diavolul drept „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12:31), considera ca pe această planetă era „împărăţia lui,” a diavolului (Matei 12:26) şi îl considera pe diavolul ca pe un om tare, care îşi păzeşte cu străşnicie bunurile din casă, iar pe Sine se prezintă ca pe Unul şi mai tare, care vine să-i ia stăpânului casei bunurile (Matei 12:29). Cu alte cuvinte, pe această planetă care este împărăţia lui satan, Isus aduce o altă Împărăţie, care este Împărăţia lui Dumnezeu. Isus produce o invazie a împărăţiei lui satan, forţând în această împărăţie a răului Împărăţia lui Dumnezeu. După ce această Împărăţie capătă aici un cap de pod, ea începe să se extindă şi pe măsură ce se extinde, împărăţia diavolului trebuie să se restrângă. Isus voia să-i convingă pe oameni să treacă din împărăţia lui satan în Împărăţia lui Dumnezeu (vezi Faptele Apostolilor 26:17-18), dar El ştia că există două piedici enorm de mari în calea acestei treceri: (1) prin ascultarea oamenilor de satan, acesta a căpătat dreptul juridic asupra oamenilor şi acum nu-i mai lasă să plece; şi (2) prin neascultarea de Dumnezeu, oamenii au încălcat justiţia lui Dumnezeu, care a decretat că „plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). Cu alte cuvinte, satan nu-i lasă să plece, şi Dumnezeu nu vrea (şi nici nu poate!) să-i primească. Isus a rezolvat aceste probleme uriaşe murind în locul tuturor oamenilor pe cruce, prin care a anulat dreptul diavolului de a ne fi stăpân şi ne-a împăcat cu justiţia lui 11
Dumnezeu. Acum, datorită morţii Lui în locul nostru, satan nu ne mai poate ţine în sclavie, iar Dumnezeu ne aşteaptă cu braţele deschise. Crucea este poarta de trecere din împărăţia lui satan în Împărăţia lui Dumnezeu (vezi pentru aceasta Evrei 10:19). Trebuie să facem observaţia că nici acum, după ce Fiul lui Dumnezeu a murit în locul nostru, Dumnezeu nu ne obligă să ieşim de sub satan şi să trecem în Împărăţia Lui. El doar ni se oferă să ne fie Împărat şi să venim în Împărăţia Lui, cu toate privilegiile pe care ni le oferă aceasta. Dar, cine vrea să rămână sub diavolul, o poate face . Numai că, în cazul acesta, cei ce rămân acolo sunt acum sub stăpânirea lui înrobitoare prin alegerea lor liberă. Isus i-a instruit pe ucenicii Săi în toate aspectele Împărăţiei lui Dumnezeu şi apoi i-a trimis prin sate şi oraşe să predice şi ei această Împărăţie. Apoi le-a prezis că „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14). Când noi citim că Evanghelia Împărăţiei va fi predicată „ca să slujească de mărturie”, ne imaginăm că aceasta este o formalitate pentru ca ei să nu spună la judecata de pe urmă că n-au auzit despre ea niciodată. Trebuie să accentuăm puternic că nu acesta era sensul în care vorbea Isus. În concepţia şi practica juridică ebraică, martorul avea rolul avocatului apărării: El trebuia să convingă judecătorul de dreptatea celui pentru care depunea mărturie. În felul acesta este folosit termenul de „Martor” şi „mărturie” cu privire la Isus în Cartea Apocalipsa: El este Martorul a cărui mărturie îl înfrânge pe satan şi cucereşte toate naţiunile. Prin urmare, predicarea Evangheliei Împărăţiei se face cu scopul de a convinge toate naţiunile de adevărul ei şi de aducere a tuturor naţiunilor în această Împărăţie. Cu scopul acesta le dă Isus ucenicilor săi marea însărcinare, sau marea trimitere: „Toată puterea (autoritatea) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi ucenicizaţi 12
Page 2: Iosif Ţon MANIFESTUL ÎMPĂRĂŢIE
Page 6: Introducere În ultimii doi ani (20
Page 9 and 10: evidenţieze frumuseţea şi bogă
Page 11: „Vrednic eşti Tu să iei cartea
Page 15 and 16: Eberle (Christianity Unashackled),
Page 17 and 18: vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnez
Page 19 and 20: în ceruri” (Evrei 8:1). Apoi cit
Page 21 and 22: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, a
Page 23 and 24: să-şi convingă clienţii de cali
Page 25 and 26: sau nu şi-o găseşte, în care to
Page 27 and 28: poate fi fericită decât în rela
Page 29 and 30: evelează încă un fapt extraordin
Page 31 and 32: „Aproapele nostru” este semenul
Page 33 and 34: actul de proprietate al lui satan a
Page 35 and 36: cererea lui Moise şi i se descrie
Page 37 and 38: Crucea este poarta de trecere de su
Page 39 and 40: domnească dând dreptatea, ca să
Page 41 and 42: „lege” în acest context poate
Page 43 and 44: nou, am fost născuţi din Dumnezeu
Page 45 and 46: În esenţă, păcatul este întotd
Page 47 and 48: Mare atenţie: Stările acestea suf
Page 49 and 50: Cultura Împărăţiei lui Dumnezeu
Page 51 and 52: Să le accentuăm: „Fie-vă groaz
Page 53 and 54: despre ceea ce trăieşte creştinu
Page 55 and 56: 21. Trăiţi în pace (în armonie)
Page 57 and 58: pur şi simplu fără cultură. În
Page 59 and 60: Şi promisiunea cea mai mare este:
Page 61 and 62: solemn să ne dea tot ce I-a dat Lu
Page 63:
continuare pe a aduce Evanghelia Î
show all

Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?