110 ani de social-democratie în România - Institutul Social ...

anterior (cu exceptia PSM) nu se poate spune cu adevarat ca a fost mostenitor al
fostului partid unic de guvernamânt comunist sau ca ar reprezenta aripa reformata a
comunismului. Atât prin personalitati, cât si prin mentalitati, partidele românesti postcomuniste
de centru dreapta au fost tot atât de mult (si de irelevant) legate de fostul
P.C.R. ca si partidele stângii democrate. Acuzele de cripto -comunism, neo-comunism
sau continuitate comunista aduse acestora reprezinta un fals util doar pentru o anumita
abordare de campanie electorala. Un fals, de altfel, tot mai mult ignorat de electorat.
În România, dincolo de influentele straine si de rolul lor, în masura în care a
fost autentic, comunismul s-a desprins din social-democratie, pe care apoi a încercat sa
o nege cu mai mare energie decât pe curentele de dreapta, întrucât a considerat-o ca pe
o denaturare a propriilor optiuni si ca pe un concurent cu atât mai periculos cu cât se
adresa aceluiasi electorat. La rândul sau, stânga social-democrata româna a vazut în
comunism un adversar intolerabil, atâta timp cât el constituia o disidenta a propriei
sale familii, de doua ori tradatoare: în primul rând pe plan ideologic, unde democratia
a fost substituita cu dictatura si toleranta cu extremismul intolerant; în al doilea rând pe
planul politicii nationale, unde nationalismul luminat, capabil sa se asocieze cu
solidaritatea internationalista a fost înlocuit prin principiul internationalismului
proletar pus nu în slujba unei revolutii sociale mondiale ci a intereselor sovine
dezvoltate de imperialismul rusesc îmbracat în haina sovietismului bolsevic. În ciuda
acestui conflict deschis dintre social-democratii români si comunisti, cei dintâi au
continuat sa fie marxisti pâna la renasterea pluralismului politic în România, în 1990
(în timp ce comunistii au fost marxisti si leninisti). Pe de alta parte, evolutia
comunismului românesc pe linia nationala în perioada postbelica, poate fi privita si ca
rezultat al unei influente subtile exercitate de social-democratia româna si de socialdemocratii
intrati în rândurile P.C.R., asupra acestuia. Sinteza dintre principiul
comunist al dictaturii proletariatului si principiul national al democratiei sociale a
degenerat, în cele din urma, în „national-comunismul” care a reprezentat una din cele
mai tragice mosteniri ale totalitarismului comunist român.
Abia dupa schimbarea revolutionara din decembrie 1989 subsecventa
experientei comunismului real de inspiratie sovietica, social-democratia româna s-a
desprins în mod clar, net si oficial de marxism. Desprinderea de nationalism a fost înca
mai dificila. Ea s-a produs gradat si prin intermediul unor batalii generatoare de
adevarate fracturi interne.
Crearea Partidului Social Democrat în iunie 2001 este raspunsul firesc la
asteptarile cetatenilor de normalizare a sistemului politic, de formare a unor partide
puternice, reprezentative. Unificarea partidelor pe criterii doctrinare este un proces
prin care au trecut toate statele post-comuniste si care trebuie finalizat în România prin
crearea alaturi de un puternic partid de centru-stânga si a unui partid de centru-dreapta.
C. Dinamica institutionala a partidelor social-democrate
1. Din punct de vedere cronologic, primul partid social-democrat aparut pe
scena politica româneasca dupa caderea vechiului regim a fost Partidului Social
Democrat Român (17 ianuarie 1990). Practic a fost o formatiune politica renascuta,
ca urmare a Revolutiei. Declaratia CFSN din 22 decembrie 1989, avea printre
28