MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

− Centrul istoric Sighişoara;
− Ansamblul de biserici de lemn din Maramureş (toate biserici din
judeţul Maramureş: „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din
Bârsana, „Sf. Nicolae” din Budeşti, „Sf. Paraschiva” din Deseşti,
„Naşterea Maicii Domnului” din Ieud Deal, „Sf. Arhangheli” din
Şişeşti – satul Plopiş, „Sf. Paraschiva” din Botiza – satul Poienile
Izei, „Sf. Arhangheli” din Târgu Lăpuş – satul Rogoz şi „Sf.
Arhangheli” din Şurdeşti);
− Cetăţile dacice din munţii Orăştiei (din judeţul Alba: Căpâlna şi din
judeţul Hunedoara: Sarmizegetusa Regia – Grădiştea de Munte,
Costeşti Cetăţuia din Orţişoara de Sus – satul Costeşti Deal, Costeşti
Blidaru din Orţişoara de Sus – satul Costeşti Deal, Luncani Piatra
Roşie din Boşorod – satul Luncani şi Băniţa din satul Băniţa);
− Delta Dunării.
Dificultatea asigurării condiţiilor pentru protejarea patrimoniului cultural
naţional imobil rezidă în faptul că acele construcţii care sunt clasate ca monumente
istorice şi pe care le întâlnim la tot pasul, adesea fără să le cunoaştem valoarea, pot
avea o multitudine de funcţiuni, astfel că pot fi clădiri de cult, de cultură, pot fi bănci
sau sedii ale autorităţilor administraţiei publice centrale ori locale, pot fi clădiri de
sănătate, învăţământ, industriale, comerciale, de alimentaţie publică, structuri de
primire turistice, alte instituţii, staţii de cale ferată ori chiar locuinţe. În plus, din acest
motiv, în acestea are acces o largă categorie de utilizatori. Ceea ce, evident, nu poate
asigura o corelare între tipul construcţiei şi activitatea desfăşurată, care să poată
conferi o protecţie adecvată a clădirilor, mai cu seamă în contextul în care,
Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor (Indicativ P 118 – 99) menţionează
explicit, la punctul 1.1.4., faptul că pentru construcţiile monumente istorice sau de
arhitectură, prevederile au caracter de recomandare, urmând a fi luate, de la caz la
caz, numai măsuri de îmbunătăţire a siguranţei la foc posibil de realizat, fără
afectarea caracterului monumentului.
În ceea ce priveşte multiplele cauze care pot constitui factori distructivi la
adresa patrimoniului cultural naţional, mobil şi imobil ori a obiectivelor înscrise în
Lista patrimoniului mondial – UNESCO, se pot aminti, sintetic, conflictele (armate,
interetnice ori interconfesionale), cutremurele, incendiile, inundaţiile, alunecările de
teren, praful, poluarea, umiditatea, insectele, mucegaiul, vandalismul, furtul,
ignoranţa, neinstruirea personalului, intervenţia neprofesionistă a omului, demolările,
ş.a.m.d.. Dintre toate acestea însă, incendiul reprezintă, cu siguranţă, cel mai mare
pericol, o agresiune extremă, deoarece distruge rapid, complet şi fără şanse de
recuperare tot ceea ce atacă, transformându-ne pe toţi, adesea, din păcate, în
spectatori neputincioşi şi tot mai săraci spiritual.
Obiectele de patrimoniu mobil furate mai pot fi recuperate, cele avariate de
cutremure, alunecări de teren, inundaţii, vandali sau insecte pot fi restaurate, dar
pagubele provocate de incendiu sunt, de cele mai multe ori, de prea mari dimensiuni
şi ireparabile, putând implica întreg conţinutul construcţiilor şi chiar pe ele însele.
81