MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

şi instituţii de gestionare publică şi asigurarea securităţii individuale şi colective
pentru oameni şi omenire.
„Strategiile sunt pertinente dacă generează, cel puţin implicit, şi procese ce
sporesc posibilităţile de gestionare publică a omenirii în favoarea reproducerii ei” 1 .
Strategiile de securitate benefice pentru naţiuni şi omenire în acelaşi timp,
trebuie să adopte un mod de gândire nereducţionist care să-i ofere avantaje de
procesare a evenimentelor şi consecinţelor pe care acestea le dezvoltă.
Acest lucru este deosebit de important deoarece în spatele deciziilor stau
teoriile, diferenţele între capacităţi de procesare a informaţiilor care plasează statele
pe poziţii incompatibile atunci când adoptă politici în cadrul procesului de
globalizare.
În contextul unei globalizări inerente, conexiunile între oameni şi naţiuni sunt
mult mai dense, fapt pentru care fiecare decident trebuie să nu întreprindă nimic care
ar putea să afecteze situaţia omenirii, în special în faţa noilor ameninţări apărute după
1990.
Acestea au cuprins un spectru larg de tensiuni şi riscuri, interacţiuni şi procese
dezorganizante cu efecte contradictorii în social, concretizate în situaţii sociale de
urgenţă, care trebuiesc gestionate prin strategii de securitate viabile, elaborate în
spiritul dezvoltării sociale durabile şi a globalizării funcţionale. Putem enumera:
− tensiunile etnice;
− traficul de droguri, substanţe radioactive şi fiinţe umane;
− criminalitatea organizată transfrontalieră;
− instabilitatea politică a unor zone;
− reîmpărţirea unor zone de influenţă;
− proliferarea entităţilor statale slabe, aşa-numitele „state eşuate” („failed
states”), caracterizate prin administraţii ineficiente şi corupte, incapabile de a oferi
propriilor cetăţeni beneficiile asociate gestionării în comun a treburilor publice.
O nouă categorie de riscuri sunt cele asimetrice, netradiţionale, ce pot consta
în acţiuni armate şi non-armate deliberate, având ca obiectiv afectarea securităţii
naţiunilor prin provocarea de consecinţe directe ori indirecte asupra vieţii economicosociale.
Între riscurile de acest tip se pot enumera:
– terorismul politic transnaţional şi internaţional, inclusiv sub formele sale
biologice şi informatice;
– acţiuni ce pot atenta la siguranţa sistemelor de transport intern şi
internaţional;
– acţiuni individuale sau colective de accesare ilegală a sistemelor
informatice;
– acţiuni destinate afectării imaginii unei ţări în plan internaţional;
– agresiunea economico-financiară;
– agresiunea valorilor culturale;
– provocarea deliberată de catastrofe ecologice.
1 Lucian Culda – În ce conditii strategiile de securitate pot favoriza procesele globalizante? – pag. 4.
75