MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

NECESITATEA REALIZĂRII STRATEGIILOR DE SECURITATE
PENTRU DEZVOLTAREA SOCIALĂ DURABILĂ
74
Maior drd. Orlando ŞCHIOPU, adjunct şef Centru Operaţional
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dealu Spirii al Municipiului Bucureşti
Abstract
The paper points out the necessity of elaborating security strategies for a social development.
În strategiile de securitate, din păcate, problematica situaţiilor sociale critice,
limită, „de urgenţă”, este cuprinsă în mod tangenţial, fără a se oferi soluţii de
identificare, monitorizare, prevenire şi gestionare strategică a acestor situaţii, atenţia
centrală fiind pe interesele şi nevoile de securitate ale centrelor de putere care
elaborează strategiile.
În majoritatea cazurilor, în strategiile de securitate sunt enumerate, sau
eventual sunt făcute trimiteri, la o serie de riscuri şi ameninţări pe care decidentul le
consideră în raport cu propriile interese, fără a se identifica şi materializa soluţii de
gestionare strategică a surselor de insecuritate ce pot activa situaţii sociale de urgenţă.
De asemenea sunt vizate interesele de zonă, fără a se prevedea şi diagnostica
eventualele consecinţe pe care situaţiile sociale de urgenţă activate pe plan local le
pot provoca la scară regională sau globală.
Semnificative pentru acest caz sunt situaţiile sociale de urgenţă de natură
ecologică – poluări marine, calitatea aerului, a apei, a stratului de ozon, dar deloc de
neglijat sunt şi cele de natură economică, financiară sau diplomatică.
În general, în strategiile de securitate sunt evidenţiate interesele de securitate,
obiectivele politicii de securitate, factorii de risc, ameninţările, vulnerabilităţile,
direcţiile de acţiune, resursele politicii de securitate, toate aceste elemente fiind
intrinseci intereselor centrelor de putere care le elaborează.
În funcţie de natura strategiei, autorul ei urmăreşte, de regulă, maximizarea
unor rezultate, satisfacerea obiectivelor considerate importante pentru decident şi
domeniul pe care-l gestionează, ignorând cu desăvârşire faptul că într-o lume în curs
de globalizare, unele acţiuni – în detrimentul altora – nu mai au doar consecinţe
locale, ci afectează situaţia omenirii.
O scurtă analiză istorică a problematicii scoate în evidenţă strategii „de
securitate” expansioniste, agresive – care urmăresc controlul explicit al unor
„teritorii” pentru folosirea resurselor lor sau ca zone de sprijin în eventuale
confruntări militare, sau defensive când urmăresc să evite includerea propriilor state
şi economii în sfere de ocupaţie (influenţă) străine.
Se pierde din vedere faptul că strategiile de securitate trebuie să ofere soluţii
viabile pentru gestionarea naţiunii în „starea de securitate”, pentru satisfacerea
necesităţilor sociale productive şi integratoare, descurajarea comportamentelor
indezirabile din punct de vedere social, pentru socializarea oamenilor prin organizaţii