MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

protecţia socială, prin asigurarea unui nivel decent de salarizare angajaţilor
care deservesc aceste infrastructuri;
protecţia informaţiilor care sporesc riscul de vulnerabilitate a
infrastructurilor critice.
72
Prevenirea accidentelor tehnologice în infrastructurile critice
Cele mai multe din infrastructurile critice sunt
caracterizate şi printr-un grad mare de vulnerabilitate.
Vulnerabilitatea derivă din faptul că cele mai
multe nu pot fi protejate în totalitate, indiferent de
măsurile luate prin proiectare, realizare şi exploatare a
infrastructurilor respective. Spre exemplu, dacă o
staţie electrică poate fi apărată perimetral de acţiuni
ostile, nu putem spune acelaşi lucru despre
infrastructura de transport a energiei electrice.
Acţiunile teroriste din 11 septembrie 2001 din SUA, de la Madrid din 2004,
Londra 2005 şi încercarea Tigrilor Tamili de a ataca un satelit scot în evidenţă faptul
că atacurile vizează tot mai frecvent infrastructuri critice ale statelor, unele cu efecte
transfrontaliere.
Dar nu numai acţiunile ostile sunt cele care pot afecta infrastructurile critice, ci
trebuie avute în vedere şi situaţiile de urgenţă generate de:
• incendii şi explozii;
• accidente tehnologice produse ca urmare a exploatării defectuoase sau
defecţiuni în lanţ;
• avarii şi defecţiuni apărute în urma manifestării unor cutremure, alunecări
de teren sau fenomene meteorologice periculoase: furtuni însoţite de descărcări
electrice, căderi de grindină, îngheţuri.
În prezentul articol ne propunem să tratăm doar protecţia infrastructurilor
critice prin prevenirea accidentelor tehnologice, aspect care vizează măsurile ce
trebuiesc luate de operatorii economici şi autorităţile care deţin sau exploatează
asemenea infrastructuri.
Principalele măsuri sunt:
Organizatorice:
• înfiinţarea, organizarea şi încadrarea structurilor de securitate din
obiectivele respective;
• elaborarea actelor de autoritate internă şi a documentelor specifice în
domeniul prevenirii accidentelor tehnologice;
• instruirea salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în
domeniul situaţiilor de urgenţă;
• încadrarea şi instruirea consilierilor de siguranţă în operatorii
economici care produc, deţin sau utilizează substanţe chimice
periculoase care pot provoca accidente majore;