MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

Metodologiei de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi a
Structurii-cadru a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi a Ordinului nr. 130
din 25/01/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate
la incendiu.
ARI nu este folosită încă pe scară largă la noi în ţară, întrucât cadrul ei nu
apelează numai la ştiinţele „clasice” (cum ar fi: fizica, chimia, biochimia sau
ingineria) pe care se bazează cercetarea tradiţională în siguranţă la incendii, ci şi la
statistică, respectiv la cercetări economice sau operaţionale. Scopul ei este
identificarea unei liste a secvenţelor accidentale dominante care sunt declanşate de
incendii şi evaluarea ulterioară a frecvenţei de apariţie a fiecăreia dintre ele. Toate
aceste determinări au la bază o serie de scenarii de apariţie, dezvoltare şi propagare a
focului, scenarii care nu fac decât să simuleze din punct de vedere ştiinţific
complexul proces care este INCENDIUL.
În domeniul protecţiei obiectivelor la acţiunea focului, există în lume două
tipuri de abordări ale problemei:
• prima se referă la etapa de concepţie a obiectivului (clădire, instalaţie, navă
etc.) când, pe baza unei analize probabilistice de risc de incendiu a proiectului
viitorului obiectiv, se stabilesc concepţia şi măsurile concrete (active şi/sau pasive)
de protecţie la acţiunea focului. Acesta este, în general, domeniul specialiştilor în
proiectarea protecţiilor la acţiunea focului;
• a doua se referă la etapa de exploatare a obiectivului, când se stabileşte
eficienţa practică a măsurilor de protecţie la acţiunea focului prevăzute prin proiect.
Această etapă cuprinde expertizarea concepţiei şi a măsurilor existente de protecţie la
acţiunea focului, necesară diverselor scopuri, ca de exemplu:
• stabilirea primelor de asigurare la incendii ale obiectivului, în funcţie
de definirea gradului de siguranţă a acestuia la incendiu şi de
estimarea pagubelor maxime posibile. Aceste elemente se pot
determina riguros numai pe baza unui program special de calcul care
să fie capabil să simuleze incendiul maxim posibil în obiectiv, cu toate
consecinţele acestuia;
• mărirea siguranţei la incendiu a obiectivului, prin optimizarea
concepţiei şi îmbunătăţirea măsurilor concrete. Acelaşi program de
calcul poate sesiza punctele slabe ale concepţiei protecţiei la foc,
putând determina, în acelaşi timp şi eficienţa noilor măsuri corective.
Este de reţinut că obiectivele etapelor diferă. Astfel, dacă pentru prima etapă
aceste obiective sunt:
• în primul rând, respectarea legislaţiei în vigoare de către proiectant (în
vederea evitării sancţiunilor din partea organelor de control) şi de-abia apoi
• crearea unei concepţii eficiente de protecţie la incendii pentru obiectivul
respectiv, pentru cea de-a doua etapă obiectivul principal este eficienţa concepţiei şi a
măsurilor concrete aplicate, indiferent că este vorba despre beneficiarul obiectivului,
societatea de asigurări, echipele de control ale Inspectoratului General sau experţi în
domeniu.
Este evident că, atâta vreme cât în România societăţile de asigurări nu îşi vor
îndeplini rolul lor firesc, acela de „interfaţă şi moderator” între client (cererea pieţei)
şi firmele specializate în domeniul protecţiei bunurilor şi persoanelor (oferta pieţei),
27