MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

de a demonstra – matematică fără greş – că o particulă poate călători cuantic de la A
la B prin toate traseele posibile, demonstraţia este confirmată de experimente şi
aplicaţii, iar el însuşi, creatorul ei (de fapt, descoperitorul fenomenului) nu crede în
ea! Parcă însă pentru a-l linişti şi pentru a da tuturor un respiro, un adevăr iese, clar,
la iveală: relativitatea einstein-iană nu se împacă deloc, dar absolut deloc, cu cea
cuantică, Einstein însuşi declarând că atunci când ecuaţiile Relativităţii generalizate –
spaţiul larg, Universul – se întâlnesc cu cele ale mecanicii cuantice – microcosmosul
– „rezultatul este dezastruos”.
Adică s-a întâmplat cu teoriile cuantice ceea ce s-a petrecut şi cu alte
fenomene ale Fizicii: lumea le-a acceptat, le-a ferecat în „cutii negre” de tipul celor
de la avioane şi, prin ingineri, s-a apucat să le „mulgă”, cu folosul public pe care îl
ştim.
220
Concluzia la sfârşitul acestor pagini este că lumea Fizicii, lumea iscoditorilor
în tainele profunde ale naturii încă îl aşteaptă pe Einstein-ul veacului al XXI-lea,
pentru a ne face capabili să citim paginile marii cărţi a cunoaşterii, adevărurile
fundamentale ale Universului, concret şi inefabil – macro şi micro – în care şi lângă
care trăim.
Despre realitatea virtuală în care este, eventual, scufundată lumea noastră
reală, promit o pagină viitoare.