MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

limitare şi combatere a riscurilor de incendiu, incluzând şi procesul de luare a
deciziilor în situaţiile de producere a unui astfel de eveniment.
Monitorizarea gestionării riscurilor de incendiu reprezintă procesul de
supraveghere a modului de desfăşurare a etapelor referitoare la identificarea,
evaluarea şi controlul riscurilor, de analizare a eficienţei măsurilor întreprinse în
raport cu rezultatele obţinute şi de luare a deciziilor care se impun.
Riscul de incendiu reprezintă probabilitatea globală de izbucnire, dezvoltare,
propagare determinată de interacţiunea proprietăţilor materiale şi substanţelor
combustibile cu sursele potenţiale de aprindere, în anumite împrejurări, în acelaşi
timp şi spaţiu.
Identificarea riscului de incendiu reprezintă procesul de stabilire şi
determinare a factorilor de risc care pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea,
dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu, respectiv a categoriilor şi nivelurilor de
risc de incendiu.
Riscul de incendiu se apreciază prin niveluri de risc (pentru clădiri civile) şi
categorii de pericol de incendiu (pentru construcţii de producţie şi depozitare).
La construcţii de producţie şi/sau depozitare, riscul de incendiu are în vedere
natura activităţilor desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi
substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate şi densitatea sarcinii
termice. La acestea, riscul de incendiu este definit prin categorii de pericol de
incendiu, clasificate în Normativul P118-99, astfel:
• categoriile A şi B (BE3a, b): posibilităţi de incendiu şi explozie
volumetrică (risc foarte mare de incendiu);
• categoria C (BE2): posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu);
• categoria D (BE1a): existenţa focului deschis sub orice formă, în absenţa
substanţelor combustibile (risc mediu de incendiu);
• categoria E (BE1b): existenţa unor materiale sau substanţe incombustibile
în stare rece sau a substanţelor combustibile în stare de umiditate înaintată,
peste 80% (risc mic de incendiu).
Zonele din încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de producţie
şi/sau depozitare vor avea definit riscul de incendiu (fiecare în parte) prin una din
cele cinci categorii de pericol de incendiu, în funcţie de pericolul de incendiu
determinat de proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate,
prelucrate, manipulate sau depozitate – inclusiv utilajele, rafturile, paletele,
ambalajele etc.
Principalii factori de risc utilizaţi în procesul de identificare a riscului de
incendiu sunt:
a) sarcina termică;
b) clasele de combustibilitate şi periculozitate ale materialelor, substanţelor şi
elementelor de construcţii utilizate;
c) sursele potenţiale de aprindere existente;
d) condiţiile (împrejurările) preliminate care pot determina sau favoriza
aprinderea;
e) timpul de aprindere şi de dezvoltare liberă a incendiului (după caz).
22