MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

ÎN DIRECT CU NASA.
LUMEA STRANIE A MECANICII CUANTICE
Prof. Alexandru MIRONOV, fost secretar general
al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO
Abstract
The paper presents several aspects of establishing a direct connection with NASA, with phenomena
in the strange world of quantics.
Mă învârt de ani în jurul cozii pisicii lui Schrödinger, cea care, conform
mecanicii cuantice, în acelaşi timp există şi nu există. Ezit, vreau să spun, să mă
lansez într-o poveste către cititori despre cel mai inefabil sipet al cunoaşterii umane,
cel care ascunde mecanica cuantică. Deşi, ascultându-i vorbind pe marii neurologi
Constantin Popa, Leon Zăgrean, Adrian Restian, Dumitru Constantin, adesea m-a
bântuit ideea: nu cumva, în adâncul creierului uman şi în toate procesele Viului
misterioasa fizică a cuantelor domneşte, discretă şi atotputernică? Dar n-am îndrăznit
să deschid gura.
Revista Discover, un minunat story teller (povestitor) pentru oamenii cu
cultură cel puţin medie, îşi propune însă ca deviză, într-un recent număr, Ştiinţa,
tehnologia şi viitorul şi atacă exact ideea pe care eu, scriitor de SF, abia îndrăzneam
să o conştientizez. Forţele cuantice, declară jurnalistul de ştiinţă Marc Anderson,
negru pe alb, pot explica fotosinteza, simţul mirosului şi …conştiinţa! Primul interviu
este luat profesorului Graham Fleming, de la University of California, a cărui echipă
a demonstrat că doar legile mecanicii cuantice pot explica randamentul teribil pe care
îl are procesul numit fotosinteză – 95%! – imposibil de atins conform legilor
termodinamicii clasice! Mecanica cuantică, explică fizicianul-biolog Graham
Fleming, foloseşte conceptul dualităţii particulă-undă, prin care un electron este, în
acelaşi timp, şi o oscilaţie de energie.
Pe de altă parte, biologii iau în considerare procesele macro, interacţiile
moleculare între proteine sau între proteine şi molecula de acid dezoxiribonucleic
(ADN), procese care sunt privite linear. Fizica cuantică, revenind, studiază
fenomenele la nivel atomic şi subatomic, electroni, protoni, muoni şi quarci – materie
– fiind simultan şi unde. Un observator care îşi fixează la un moment dat ocularul
microscpului pe un proces viu, se va găsi în faţa paradoxului cuantic că o particulă se
poate afla, probabilistic, în mai multe locuri în acelaşi timp! Dar când încearcă să
facă măsurători, în chiar momentul observaţiei, particula urmărită „îşi alege” un loc,
în care se lasă observată, ca prin miracol… Colapsează în acel loc, spune Fleming,
dar trimite valuri de probabilitate în spaţiu-timp, influenţând particulele vecine, şi
chiar şi altele, aflate la mari distanţe. Astfel, un electron dintr-o moleculă biologică
poate sări spontan într-o altă biomoleculă – tunelarea cuantică, cea care a adus
Premiile Nobel lui Giavaer şi lui Josephson. Consecinţă: în lumea vie au loc procese
cuantice care se desfăşoară cu viteze şi randamente pur şi simplu interzise de
legile fizicii clasice. Mecanica cuantică sare deci din laboratoarele în care fizicieni
213