MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

Scopul lui Nero este unic – acela de a deveni egalul lui Homer, de a rămâne
astfel în conştiinţa istoriei. Însă netrăind vremuri epopeice, a trebuit să le producă într-un
fel foarte simplu şi direct: vrea să aducă noul cu orice preţ, iar tradiţia nu este o piedică
pentru el. Nu are răbdarea şi nici curajul de a construi structuri (politice sau
arhitectonice), timpul îl presează, lumea nu este aşa cum şi-ar dori ... soluţia – FOCUL.
John Orr, pompierul piroman, era cunoscut de colegii săi ca fiind preocupat
de tot ceea ce însemna cercetarea cauzelor şi împrejurărilor de producere a
incendiilor. El organiza periodic simpozioane cu această temă unde erau invitaţi
pompieri americani din mai multe state. După terminarea acestor întruniri, în câteva
cazuri, J. Orr a incendiat magazine pe autostradă printr-un procedeu simplu: lega beţe
de chibrit în jurul unei ţigări, o aprindea şi tot acest dispozitiv era învelit într-o hârtie
de ziar. Lăsa dispozitivul în magazin pe obiecte combustibile, într-un loc mai puţin
circulat, după care pleca. Incendiul avea loc în zona de care răspundea inspectorul, iar
subunitatea din care făcea parte era alertată. După stingerea incendiului el stabilea
cauza cu mare precizie.
Având în vedere reputaţia pe care o avea în rândul colegilor săi, John Orr avea
ceva de apărat şi de consolidat. Predispoziţia lui pentru teoretizare şi sinteză a
experienţei l-au făcut să creadă că are ceva de spus în domeniu, ceva din care toţi cei
ca el trebuie să înveţe. Orr dorea schimbări rapide şi profita de prezenţa colegilor săi
la simpozioane pentru a le oferi „lecţii deschise”.
Un alt element intenţional este faptul că John Orr scria un roman
„autobiografic” care, ironic, după prinderea lui de către F.B.I., a fost folosit ca bază
pentru un scenariu de film (Point of origin – Focarul ). Şi acest piroman a devenit
celebru din cauza „literaturii de sertar...”
202
3.3. Caracterul repetitiv
Inspectorul Orr a „sett”-at peste 35 de incendii în 7 ani, fapt care nu poate
pune la îndoială caracterul repetitiv al îndeletnicirilor lui Recidiva incendierii ne
demonstrează dependenţa de senzaţia oferită de reveria în faţa focului dar şi, după
unii autori, faptul că incendiatorul dorea să transmită, probabil, colegilor lui un
mesaj pe care aceştia nu îl înţelegeau.
În cazul lui Nero nu există probe că ar fi produs mai mult de un singur
incendiu însă amploarea rugului Cetăţii Eterne, mobilul acestui act şi motivele îl
recomandă ca piroman veritabil. Caracterul organizat al incendierii, pe care numai un
împărat putea să îl confere prin autoritatea lui, ne demonstrează că mesajul era foarte
„important” şi că o serie de incendii mici nu i-ar fi ilustrat pe deplin semnificaţia.
Interesul pentru foc
Interesul pentru foc al celor doi subiecţi poate să ducă la câteva consideraţii
despre mobil deoarece acesta este fundamentul celorlalte elemente considerate
esenţiale de către literatura medicală de specialitate.
Explicaţiile oferite de şcolile criminologice sunt diferite însă, de departe,
piromania este un comportament care se explică coerent cu ajutorul teoriei etiologice