MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

• determinarea valorii unui parametru într-o anumită locaţie: într-o
reţea din mediu, se poate cunoaşte temperatura, presiunea
atmosferică, lumina solară, precum şi umiditatea relativă pentru mai
multe locuri diferite, un anumit senzor poate fi conectat la alte
diferite tipuri de senzori, fiecare având o rată diferită de eşantionare a
valorilor şi un interval al valorilor permise;
• detectarea momentelor în care au loc evenimentele de interes şi
estimarea parametrilor evenimentelor detectate;
• clasificarea unui obiect detectat;
• supervizarea unui obiect.
O cerinţă importantă a reţelei de senzori este ca datele necesare să fie trimise
utilizatorilor care le-au cerut, existând de cele mai multe ori cereri stricte legate de
timp.
Cerinţele reţelelor wireless ad-hoc includ următoarele:
numărul cât mai mare de senzori staţionari. Pe lângă dezvoltarea
senzorilor care să fie proiectaţi pentru suprafaţa unui ocean sau pentru
roboţi din operaţiunile militare, cele mai multe noduri dintr-o reţea de
senzori sunt staţionare;
consumul scăzut de energie este un atribut foarte important deoarece
în multe aplicaţii senzorii sunt plasaţi într-o zonă mai îndepărtată, iar
întreţinerea unui nod un este posibilă, durata de viaţă a nodului poate
fi determinată în funcţie de baterie;
organizarea de la sine a reţelei având în vedere numărul mare de
noduri şi plasarea lor în locaţii mai ostile, este esenţială ca reţeaua să
funcţioneze corect, deoarece configurarea manuală nu este realizabilă.
Nodurile pot eşua (fie din lipsa energiei, fie din distrugerea fizică) şi
noduri noi se pot adăuga reţelei. Prin urmare, reţeaua trebuie să fie
capabilă să se reconfigureze periodic pentru a putea continua să
funcţioneze. Nodurile individuale se pot deconecta de restul reţelei,
dar trebuie menţinut un grad mare de conectivitate;
procesarea colaborativă a semnalelor este un alt factor care distinge
aceste reţele de reţelele mobile ad-hoc care au ca scop final
detecţia/estimarea unor evenimente de interes, şi nu numai
comunicarea. Pentru a îmbunătăţi performanţa de detecţie/estimare,
adesea este util să fuzioneze datele de la mai mulţi senzori. Această
fuzionare a datelor necesită transmiterea datelor şi a mesajelor de
control, şi astfel pot apărea constrângeri asupra arhitecturii reţelei;
abilitatea de interogare: un utilizator poate dori să interogheze un nod
individual sau un grup de noduri pentru informaţiile culese din
regiunea respectivă. În funcţie de datele fuzionate, este posibil să nu se
poată transmite un flux mare de date în reţea, dar mai multe noduri
locale de colectare vor aduna datele dintr-o anumită arie şi vor crea
mesaje de sumar. O interogare poate fi trimisă nodului de colectare
care este cel mai aproape de locaţia dorită.
193