MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

Miniaturizarea continuă a componentelor pentru calculatoare, precum şi
creşterea masivă a puterii de procesare disponibilă computerelor mobile s-au îmbinat
pentru a aduce unui segment de populaţie cât mai mare şi mai multe aplicaţii bazate
pe procesarea de către calculator.
Tehnologia wireless se bazează pe transmiterea informaţiilor cu ajutorul
undelor electromagnetice, folosind un spectru energetic din zona undelor radio, a
microundelor şi din domeniul infraroşu.
Ca tipuri de reţele wireless există reţele mobile ad-hoc şi reţele ad-hoc de
senzori; acestea din urma reprezintă o aplicaţie a primului tip de reţele.
Diferenţa esenţială între cele 2 tipuri de reţele este ca scopul reţelelor de
senzori nu este numai comunicarea, ci detecţia şi estimarea unor evenimente de
interes din reţea.
Problema cea mai importanta legată de reţele ad-hoc este păstrarea evidenţei
conexiunilor dintre calculatoare; fără această funcţie, reţeaua ad-hoc nu poate exista.
Reţelele ad-hoc oferă o alternativă eficientă şi economică pentru comunicaţii şi
informatică în situaţiile în care utilizarea unei infrastructuri de reţea nu ar fi practică
sau ar fi prea costisitoare.
În reţelele ad-hoc, conectivitatea dintre noduri şi topologia reţelei poate varia
foarte mult, nodurile mobile au o rază de transmitere limitată, acest lucru implicând
că pachetele pot fi dirijate prin noduri intermediare, cu scopul de a ajunge la noduri
care nu sunt în interiorul ariei de transmisie a nodului-sursa.
În cazul reţelelor de senzori, dispozitive mici care pot fi distribuite pe o
anumită zonă, pentru a culege date şi mostre din natură, care vor fi stocate şi
distribuite în acea reţea, pentru ca ulterior să fie analizate.
Dintre marile avantajele ale reţelelor wireless, care le şi recomandă utilizarea,
ar fi de menţionat mobilitatea, scalabilitatea, flexibilitatea, simplitatea instalării.
Dar aceste tipuri de reţele au şi dezavantaje, dintre care principalele pentru
care mai erau încă reţineri în promovarea acestui tip de reţele, ar fi interoperabilitatea
şi banda redusă, care au fost însă înlăturate pe parcurs.
O reţea ad-hoc de senzori constă într-un număr de senzori distribuiţi pe o
anumită arie geografică.
Fiecare astfel de senzor poate comunica wireless şi are un anumit nivel de
inteligenţă pentru procesarea semnalelor şi transmiterea datelor.
Gama foarte mare de aplicaţii arată că reţelele wireless de senzori oferă
capabilităţi şi îmbunătăţiri în aplicaţiile civile, precum şi în asistarea efortului
naţional de creştere a alertei în cazul unor ameninţări teroriste.
Reţelele de senzori pot fi clasificate după nodurile reţelei care sunt sau nu
adresabile individual, precum şi dacă datele din reţea sunt agregate. Senzorii unei
reţele pentru supravegherea unei anumite arii geografice ar trebui să fie adresabili
individual, astfel încât să se poată determina cu exactitate locul unde au apărut
probleme.
Abilitatea unei reţele de senzori de a agrega datele strânse poate reduce
substanţial numărul de mesaje care trebuie transmise în reţea.
Principalele scopuri ale unei reţele ad-hoc de senzori depind de aplicaţie,
următoarele principii fiind practic comune cam tuturor reţelelor:
192