MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

3. MODELE DE SIMULARE A PROPAGĂRII INCENDIILOR
Pentru a lupta împotriva acestui fenomen devastator, s-au iniţiat numeroase
cercetări la nivel internaţional. Activităţile desfăşurate în domeniul prevenirii şi
stingerii incendiilor şi desfăşurate după încetarea acestora au permis înţelegerea şi
descrierea mai corectă a incendiilor de pădure. În acest sens, au fost dezvoltate sau
sunt în curs de dezvoltare numeroase modele de propagare a incendiilor. Fiecare
dintre ele au avantaje şi dezavantaje în aplicare.
3.1. FIRE TACTIC
3.1.1. Prezentarea modelului
Modelul permite previzionarea riscurilor de producere şi propagare a
incendiilor de pădure, evoluţia în timp a poziţiei frontului flăcării, cantitatea de
mijloace de stingere necesară a fi utilizată în teren. Avantajul acestui model
semiempiric este de a avea un timp de execuţie foarte rapid, permiţând astfel forţelor
de intervenţie să aibă un răspuns imediat. Ansamblul parametrilor a fost evaluat ca
urmare a releveurilor luate incendiilor reale şi experimentelor.
3.1.2. Modelul incendiului
3.1.2.1. Conturul incendiului
Conturul incendiului este considerat ca un cordon de flăcări a cărui grosime
este egală cu propagarea incendiului în 30 sec., durată apropiată celei de ardere a
elementelor fine care ard în incendiu. Forma acestui contur este o elipsă pe un sol
orinzontal cu o vegetaţie izotropă. Luarea în considerare a reliefului prin programare
este integrată în programul informatic cu un pas de 50 m. Excentricitatea elipsei în
funcţie de vânt şi formula de calcul este integrată, de asemenea, în programul
informatic.
Pentru incendii reale există adesea obstacole la extensia laterală a incendiilor,
iar urmele obţinute sunt mai largi decât contururile observate. Stingerea incendiilor
este una din principalele cauze ale acestei „gâtuiri” a incendiilor observate. Aceste
efecte pot fi obţinute poziţionând corect „barierele”.
3.1.2.2. Energia pusă în joc pentru asigurarea propagării incendiului
Schema de mai jos arată cum se repartizează energia produsă de focar şi cea
utilizată pentru propagarea sa (secţiune verticală prin axa mare a elipsei).
Intensitatea incendiului depinde de microstructura combustibilului. Cu cât un
combustibil este mai fin divizat, cu atât mai bun este contactul cu comburantul, iar
combustia este facilitată. Astfel:
– acele căzute recent la sol formează un covor aerat, facilitând contactul între
aer şi materialul vegetal;
– în schimb, un covor din ace format de mai multă vreme, tasat sub efectul
îmbătrânirii şi intemperiilor, formează un strat mai compact, care face arderea mai
dificilă.
147