MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

Fig. 1 – Combustia masei vegetale
Căldura generată de un incendiu poate fi transportată prin trei procese:
conducţia permite propagarea din aproape în aproape a energiei
cinetice (produsă prin mişcare);
radiaţia termică corespunde modului de propagare a energiei sub
forma undelor infraroşii. Este modul principal de propagare a
incendiilor;
convecţia, legată de mişcările de aer cald, creşte o dată cu puterea
vântului şi dimensiunea pantei. Acest proces poate contribui la
transportul de particule incandescente în faţa frontului incendiului şi
la declanşarea focarelor secundare (aşa numitele salturi de incendiu).
Cu excepţia incendiilor la sol, un incendiu de vegetaţie se propagă, în principal,
prin convecţie şi radiaţie. Salturile de foc pot accelera propagarea acestuia. Se disting
diferite tipuri de incendii, în funcţie de straturile de vegetaţie în care se propagă:
– incendiile de sol consumă materia organică a litierei şi humusului situat sub
aceasta şi nu produc flacără aparentă. Ele pot pătrunde în depozitele organice foarte
profunde şi ajung la câţiva zeci de centimetri sub suprafaţa pământului.
Fig. 2 – Incendiu de sol
– incendiile de suprafaţă ard staturile joase (litieră, covor vegetal, arbuşti). Ele
se propagă rapid şi degajă căldură ridicată.
Fig. 3 – Incendiu de suprafaţă
143