MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

a incendiilor specifice unităţilor cu profil de învăţământ şi educaţie, aprobate cu
Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3946/01.06.2001, Dispoziţiile
generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, aprobate cu
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005, modificate şi completate
prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 786/2005, Protocolul privind
pregătirea în domeniul protecţiei civile a copiilor, elevilor şi studenţilor din
învăţământul naţional preuniversitar şi superior nr. 250/12.07.2007/
13.527/07.09.2007 între Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă, şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării
constituie baza conştientizării tinerei generaţii în scopul prevenirii producerii de
incendii şi acţionării în mod responsabil în cazul declanşării de astfel de evenimente
negative.
Pe această „fundaţie”, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi
structurile sale din teritoriu adaugă permanent materiale de informare şi instruire
specifice unităţilor de învăţământ, transmise Ministerului Educaţiei, Cercetării şi
Inovării şi inspectoratelor şcolare la nivel de judeţ, difuzate direct în cadrul temelor
de pregătire desfăşurate în unităţi de învăţământ sau postate pe site-urile proprii,
„cărămizi” menite să contribuie la construcţia „edificiului” pe care îl constituie o
populaţie instruită, conştientă şi responsabilă. Constituie un avantaj extraordinar
pentru educatori, învăţători şi profesori faptul că pot solicita oricând sprijin şi
asistenţă tehnică de la specialiştii în prevenirea şi stingerea incendiilor de la nivelul
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi al structurilor sale teritoriale.
Aceştia se preocupă permanent şi de organizarea şi pregătirea cercurilor de elevi
„Prietenii Pompierilor”, insuflându-le acestora dragoste şi respect pentru profesia de
pompier. Toţi oamenii trebuie să fie conştienţi că este mai uşor să previi un incendiu
decât să intri într-o luptă, de multe ori inegală, cu el care adesea conduce la pierderi
de vieţi, la mutilări, la pagube materiale de cele mai multe ori ireparabile (muzee,
galerii de artă, construcţii şi lăcaşuri de cult din patrimoniul cultural naţional şi
mondial), la efecte dezastruoase pe termen mediu şi lung asupra mediului.
Educaţia permanentă este un proces de perfecţionare a dezvoltării personale,
sociale şi profesionale pe durata întregii vieţi a indivizilor, în scopul îmbunătăţirii
calităţii vieţii, atât a indivizilor, cât şi a colectivităţii lor. Aceasta este o idee
comprehensivă şi unificatoare care include învăţarea formală, nonformală şi
informală, pentru dobândirea şi îmbogăţirea unui orizont de cunoaştere care să
permită atingerea celui mai înalt nivel de dezvoltare posibil în diferite stadii şi
domenii ale vieţii. Din această perspectivă, actualul sistem de învăţământ apare ca
inflexibil, prea formal şi disfuncţional, în contextul necesităţilor comunităţii sau al
noilor evoluţii, izolând şcoala de familie şi comunitate. O etapă iniţială a oricărei
strategii, proiectată să împlinească aspiraţiile educaţiei permanente este „construirea
unui pod de legătură” între „o varietate de elemente intereducaţionale” (structuri,
curriculum, pregătirea profesorilor) şi „un număr considerabil de elemente
extraeducaţionale” (configuraţii personale, sociale, istorice, culturale ale indivizilor şi
societăţilor în medii locale, naţionale şi globale).
„Conflictul” cel mai mare se produce ca urmare a cerinţei directoare,
obiective a civilizaţiei de avansare a persoanei spre mai multă libertate şi fericire şi
122