DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

cunoscut fericirea intima, onorurile publice, ascensiunea politica, succesele
parlamentare, nu este mai putin adevarat a de la acea varsta si pana
la moarte viata lui nu a fost decat o lupta neincetata, pe care a trebuit s5.
o poarte §i a purtat-o cu barbatie §i cu o impresionanta tenacitate
impotriva unei necrutatoare adversitati. Rand pe rand s'au naruit lini§tea
lui intima, sperantele lui politice, conceptiile lui despre rolul Romaniei in
rizboiul mondial, existenta partidului, credin tele tineretii qi perspectivele
de viitor. Cu rare §i fugitive eclipse, peste 20 de ani de infrangeri §i deziluzii.
Cunosc in istoria noastra politica putine destine mai patetice decat
aceasta lupta intre o soarta nemiloasa qi un om care pana pe pragul mormantului
nu a vrut sa i se supuna. Marghiloman a fost toate acestea, dar
a fost totodata mai mult §i mai putin.
Mai mult, fiindca avea intr'un grad superior aceluia al contemporanilor
sai arta de-a expune o chestie, de-a motiva o atitudine. Spiritul sau de analiza
era remarcabil, discursurile lui sunt insa cu desavarsire lipsite de conceptii,
de idei generale, cu toate ci nimeni nu §tia ca el sa sustina o terra
anumit5., sa o prezinte sub toate fetele ei, a alunece asupra partilor slabe,
sa scoata in evidenta punctele ei luminoase. Argumentele se inqirau la el
logic §i estetic §i totul era inve§mantat intr'o forma de o voita, dar
reala eleganta, spus intr'o limbs unde se imperecheau armonios neologisme
indraznete §i arhaice locutiuni romanesti. Nefiind nici omul credintelor
adanci, nici omul patimilor violente, cuvantul sau nu era inaripat, discursurile
sale nu oscilau ca la altii intre scaderi nea§teptate §i culmi nebanuite,
ele se mentineau la acela§i nivel malt si se impuneau admiratiunii
constante, daca nu aclamatiunilor galagioase. Prin insu§irile lui specifice,
se poate spune ca Marghiloman a fost cel mai de seams dintre debaterii"
no§tri parlamentari.
Nu pot uita faimoasa sa interpelare din 1908 impotriva activitatii Ministerului
de Razboi al Generalului Averescu. Mai multe ceasuri de-a randul
§i-a desfaqurat acuzatia cu o arta in prezentarea actelor din dosare, cu
o maestrie in comentarea lor, cu o armonie in constructia telmica a discursului,
mai presus de once calificare. Aveam impresia ca nu am in fats
mea un orator, ci un strateg care qi-a a§ezat bateriile cu atata §tiinta, care
ui -a combinat inaintarea trupelor cu atata preciziune, incat vedeai cum
sub focul for concentric §i sub coordonata for navala cetatea trebuia sa
capituleze. Argumentele lui se succedau ca valurile unui asalt irezistibil.
Atunci abia am avut intuitia Ca mi se dezvaluie§te adevarata personalitate
a lui Alexandru Marghiloman, cad cei ce au crezut ca dansul a fost
un om politic s'au in§elat. A fost un avocat, un mare avocat, poate cel mai
mare avocat al acestei tan. Ca sa pledeze o cauza era neintrecut. Daca ar
fi fost sarac, dad ar fi trebuit sa §i ca§tige existenta, ar fi avut la bark o
situatie superioara tuturor colegilor sai §i in genere pentru baroul roman,
pentru straludrea oratoriei judiciare, bogatia lui Marghiloman a fost o
81