DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

76
avea §i se cuvenea sa-1 alba. In ziva plecarii m'am dus cu Vintila Bratianu
si ne luam ramas bun de la Generalul Berthelot. Si el i noi aveam lacrimile
in ochi. Ne-a imbarbatat, iar noi i-am exprimat toata gratitudinea
noastra fats de misiunea franceza qi de persoana lui. Si el §i noi pastram
neqtirbita credinta in victoria finals a Aliatilor, dar nu puteam inlatura
patetismul zilelor ce ne mai a§teptau. Marturisesc ca seara nu am fost la
gars la Socola uncle tiam ca va fi lume multi §i ca prezenta mea nu va fi
observata de atatia prieteni de care ma despartisem dinainte, nu numai cu
toate formele protocolare, dar qi cu adevarata emotiune.
Nu am regretat absenta mea, plecarea s'a facut intr'o atmosfera de explicabila
indurerare, aproape toata lumea plangea, Regele, Regina dadeau
prin prezenta for despartirii toata solemnitatea cuvenita. Din nenorocire,
durerile plecarii oficiale se amestecau cu prea multe dureri personale §i
unele din ele se manifestau cu prea puling retinere. A§ fi preferat o alti
plecare.
Oricum ar fi fost, pe cand Berthelot §i tovara§ii sai porneau spre Franta,
Marghiloman venea spre Ia§i. Razboiul era sfar§it, alte lupte incepeau
§i cu tragicul nostru destin trebuia acuma sa ne zbatem singuri.