DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

dea o adevarati nota de ridicol unei scene tragice in sine qi careia emotiunea
sumera §i comunicativa a Regelui u imprimase un caracter de tulburator
patetism. Bratianu a sustinut in totul pe Rege qi consiliul a luat
sfar§it prin constatarea Suveranului ca guvernul national cu care a facut
razboiul nu mai este in masura sa-1 sustina in acest ceas atat de gray al
istoriei noastre, apdar demisia sa era un fapt implinit. A doua zi de dimineata
ne-am intrunit la Bratianu acasi spre a ne inregistra demisia qi a
ne lua ziva buns unii de la altii.
Bratianu era furios pe colegii conservatori, nu fiindca provocasera o
demisie pe care o dorea mai mult decat ei, ci fiindca avea informatii precise
cal ace§tia continuau sa incurajeze pe unii din Aliati in sentimentul ca
not am fi putut continua lupta, daci am fi vrut-o. Era indignat peste masura
de aceasta atitudine pe care o califica fara inconjur de nepatriotica. Cum
spunea cu drept cuvant, reuFsc si coning pe Aliati ci nu avem alts
ie§ire, o inteleg qi ei, obtin chiar de la danOi incuviintarea morals, daca nu
pe cea formals de a negocia cu Germanii qi trebuie sa se gaseasca Romani
compatrioti de-ai noqtri sa ne zugraveasca in ochii Aliatilor ca ni§te
tr5.datori, care pactizeaza cu inamicul, cand ar putea sa -i tins piept!"
De luni de zile Bratianu i§i comprima indignarea in interesul mentine-
rii
colaborarii, dar acum cand totul era ispravit, nu mai avea pe nimeni
de menajat. El care de obicei era atat de curtenitor, atat de dornic sa nu
jigneasca pe cineva, de asta data nu s'a mai potolit, i-a luat pe rand §i cu
o ironic neiertatoare qi-a varsat focul. Imi aduc aminte intre altele de felul
cum a tratat sau mai bine zis 1-a maltratat pe Titulescu, a fost cu dinsul
de o cruzime fara de crutare. In rezumat, i -a spus ca ani de zile a regretat
ci parasise partidul liberal, dar ca acum, dupa ce a vazut ce a facut,
nu numai ca nu regrets, dar este fericit ca nu-1 are printre prietenii sai
politici. Titulescu s'a roOt qi, pe cat era el de vorbaret, nu a putut articula
decat o vaga protestare, i-a pastrat insa din aceasta pricing un adanc resentiment,
care nu a disp5.rut, dupa propria sa marturisire, decat tarziu,
dupa razboi.
Pe cand Bratianu, in sfarqit liber sa spuna ceea ce are pe suflet, i§i
biciuia astfel fara mils colegii conservatori, intra pe u§a.
Generalul Ave-
rescu. Guvernul national iii traise zilele, o noua faza incepea deci in istoria
razboiului cu comandantul armatei de la Bacau ca Prim Ministru al
tarii.
Iar in ce ma priveqte pe mine personal, asistam in acest chip la sfar§itul
unui ministeriat inceput cu patru am §i doua saptamani inainte. Cate
fapte se intamplasera in acest ristimp! Coborind strada Romani spre a
ma intoarce acasa, treceau pe dinaintea ochilor mei principalele faze ale
acestei guvernari. Ma revedeam prestand primul meu juramant de ministru
in fats batranului Rege Carol inteo Romanic Mica, fericita, liniqtita,
imbelqugata, cu prestigiul ei sporit prin pacea de la Bucureqti, preocupan-
63