DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

58
sunt mai hotariti decat oricand sa lupte pans la capat. Contrastul dintre
slabirea rezistentei Puterilor Centrale si nesfarsitele mijloace de care mai
dispuneau Aliatii, nu puteau sa nu izbeasca mintile noastre si sa ne sustina
optimismul.
De fapt situatia din Austria si din Germania era mai critics, mult
mai critics decat o banuiam atunci la Iasi. Dar instinctul, mai puternic
decat toate informatiile, nu ne insela nici de asta data si ne ingaduia sa
strabatem cu sufletul otelit si plin de nadejde netagaduita tragedie a unor
vremuri care prezentau cu adevarat toate caracterele unei tragedii antice.
Ca o ilustrare a moralului nostru ridicat, imi aduc aminte cloud serbari
aproape vesele in acele zile cumplit de triste. Prima a fost aniversarea la
28 Decembrie a celor 25 de ani de c5.satorie a Regelui si a Reginei si, a
doua, revelionul in seara de 31 Decembrie spre 1 Ianuarie 1918 cu familia
regala la Misu Cantacuzino. Cu prilejul color 25 de ani de casatorie, Regele
si Regina au oferit ministrilor, lui Prezan, Eremia Grigorescu si Vaitoianu,
la Palatul Reginei, o receptie. Bratianu le-a remis cate un inel turnat
din bronzul unui tun luat de la dusman si a tinut o inimoasa cuvantare, la
care Regele, emotionat, a raspuns cu acele fericite cuvinte ce avea intotdcauna
darul sa gaseasca in atari imprejurari. Nu stiam nici unul ce va fi
maine, care ne va fi soarta si ce ne mai asteapta, tot pranzul s'a desfasurat
insa intr'o atmosfera de euforie, ce mi-a ramas si azi intiparita in
minte. S'ar fi crezut o petrecere obisnuita in zile normale.
Tot astfel si la revelionul de la Misu Cantacuzino, sau mai bine zis de
la Maruka Cantacuzino, caci dansul era ca si not un oaspe in casa sotiei
sale. El locuia in Strada Pacurari langa mine, pe cand ea inchiriase la Copou
in mijlocul unei vii o vila, care pe vremuri apartinuse lui Mihail Kogalniceanu.
Pentru a sarbatori Noul An poftise pe langa Rege, Regina si copiii
for cativa prieteni printre care se nimerise sa fiu si eu. Plecand acolo imi
ziceam ce trist va fi acest inceput de an. Nicidecum, un neinvins optimism
pusese stapanire pe sufletele noastre si am petrecut o seara plina de iluzii
si de visuri, dupa ce Enescu ne-a fermecat cu arcusul sau. Ai fi spus ca
suntem nu in ajunul denuntarii armistitiului si al imposibilitatii de a
mai rezista, ci in ajunul unei reintoarceri triumfale la Bucuresti. Am spune
inconstienta, nu presimtire stranie, si totusi era o intemeiata presimtire.
Pared and si acuma cuvintele Regelui, and la 12 am ciocnit traditionalele
pahare de sampanie: SA ne uram un an bun, trebuie sa vina un
an bun, sunt sigur ca va fi si ne va aduce implinirea visurilor pentru care
am luptat si am suferit". Pe la 2 noaptea, intorcandu-ma acasa si ridicandu-se
iar in fata mea spectrul dramei pe care o traiam, ma intrebam cum
am putut privi inceputul anului 1918 cu atata seninatate si cu atata incredere.
Ceva tainic imi spunea insa, in pofida oricarei evidente, ca bine
am facut, ea asa trebuia sarbatorita aurora anului 1918. Astfel, alaturi de
Regele Ferdinand si cu aceleasi sentimente, am intrat in anul glorios al