DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

trebuie sa uitam a paralel cu acest dezastru primeam §i §tiri care mentineau
treze in sufletele noastre speranta §i credinta. Ne veneau ve*ti bune
din afard §i dinauntru, Englezii de pilda, inaintau in Palestina §i cucereau
Ierusalimul, amicul Thompson prezidand la aceasta operatiune. In sine,
lucrul nu era de mare insemnatate, dar noi ne bucuram fiindca vedeam in
el o slabire a frontului turcesc, deci a situatici de la Salonic. Ori, printr'o
caracteristica presimlire, cu toate deznadejdile ce ni le pricinuise acest
front, noi pastram o launtrica credinta ca de acolo ne va veni inteo zi
mantuirea, cum de altfel s'a qi intamplat.
In Italia de asemenea frontul se consolida. Dupa infrangerile din toamna
§i retragerea ingrijoratoare a trupelor italiene, Francezii trimisesera
trupe in ajutorul for §i acuma frontul era pe deplin consolidat, a§a incat in
ultima analiza sfortarea Austriecilor ii costase mari jertfe §i se sfar§ea fara
nici un folos cu adevarat apreciabil, fara nici un rezultat de natura sa influenteze
in mod serios asupra soartei finale a razboiului. Succesele austriece
dovedeau astfel mai mult neputint a Puterilor Centrale, decat taria lor.
La infrangerile italiene din toamna anului 1917 nu ma pot insa nici
azi gandi lira sa-mi reamintesc de atitudinea tipica a Baronului Fasciotti.
De la intrarea Italiei in actiune, Fasciotti nu a incetat sa ne laude virtutile
militare ale patriei sale, fats de ceilalti Aliati fiind de o severitate absoluta,
gasind intotdeauna prilejul sa-i critice. Nu mai vorbesc de noi! In timpul
dezastrelor §i a retragerii nu avea un cuvant de justificare, sau de
mangaiere pentru noi. De indata insa ce trupele italiene au suferit o infrangere
care, fie zis in treacit, putea fi evitata, a inceput sa faci ocolul
Ia§ilor acuzand pe... Aliati! Ei erau vinovati de tot ceea ce se intamplase,
ei nu faceau niciodata nimic pentru biata Italie, care a jertfit totul pentru
cauza Aliatilor. Ba, mai mult, in indignarea lui ameninta, vorbea chiar de
pace separata.
Barbu $tirbey, care avea pentru el toate indulgentele fiindca, spre
deosebire de mine, avea o parere inalta despre inteligenta lui, suradea
calm. Eu eram revoltat §i marturisesc ca ceea ce sporea supararea mea era
cal §i ata§atul sau militar, Ferigo, folosea acela§i scandalos limbagiu. Azi,
in perspectiva vremurilor, privesc atitudinea lui Ferigo §i a lui Fasciotti cu
mai multa filozofie, imi dau seama ca fiii luminoasei Italii nu sunt facuti
pentru razboi, ca sfortarea pe care razboiul mondial le-o impunea depa-
§ea posibilit5.tile for fire§ti §i ca exageratiunile verbale sunt un atribut al
celor care traiesc pe malurile Mediteranei, numai o naivitate excesiva ingaduindu-ne
a-i lua in serios. Oricum ar fi, in atmosfera de atunci a Iasilor,
ie§irile vehemente ale lui Fasciotti §i ale subaiternilor sai erau profund
antipatice.
Pe de aka' parte, ve§tile din Frant.a erau toate datatoare de sperante §i
de optimism. Guvernelor cam nehotarite din ultimele timpuri le succedase
Clemenceau, care din primul ceas punea in practica o minunata energie,
25