DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

Cand criza atinsese punctul ei culminant, Averescu deodata §i-a dat
durum. Ce se intamplase? Se convinsese oare ca rezistenta lui nu are sorti
de izbanda? Nu urmarise cu adevarat oare scopuri ascunse §i, deci, in fata
dormtel hotarite §i repetat exprimate a Regelui se inclina ca un sfetnic
ascultator §i ca un vechi militar crescut in spiritul ierarhiilor §i al disciplinei?
Marturisesc ca este aici o enigma, pe care nici azi nu o pot descifra.
Astfel Inca o data vointa lui Bratianu inspirata nu din dorinta de a veni la
putere, ci din teama de a vedea Zara expusa la periculoase zbuciumari,se
implinise.
Bratianu se oprise din timp, in privinta succesiunii, la solutia unui
guvern de tranzitie. Nu voia sa preia direct puterea tocmai spre a nu parea
ca urmarise scopuri egoiste de partid, cand a insistat pentru retragerea
lui Averescu. Pe de alts parte, credea ca un astfel de guvern va uqura situatia
Regelui §i totodata, va Indulci raporturile cu national-tarani§tii,
raporturi pe care Bratianu Linea mult sa le imbunatateasca, sperand
prin aceasta ca la moartea Regelui, ei nu se vor avanta Intr'o politica de
agitatiuni carliste, precum amenintau sa o faca.
Guvemul acesta trebuia sa prezideze alegerile §i din el trebuia sa faca
parte, alaturi de liberali, national-taran4ti, Lupu §i Argetoianu. Bratianu
era convins ca majoritatea fiind a noastra, va putea constitui un guvern
liberal care va avea o deosebita autoritate, aparand in fata tarii §i a strainatatii
ca adus la putere de vointa nationals.
Cine sa prezideze insa aceasta formatie ministeriala tranzitorie?
Bineinteles cineva sigur, care sa nu-1 tradeze, sau sa nu scape din mans
haturile ca sa ne pomenim cu o majoritate taranista, adica cu o solutie
§i mai primejdioasi in momentul mortii Regelui, decat solutia Averescu.
Dupa oarecare dibuiri, Bratianu se opri la Stirbey, o desemnare care a
provocat in unele cercuri surprindere §i in altele o vie indignare. Trei consideratiuni
determinasera aceasta hotarire. Intai Increderea absoluta ce
avea §i ce putea sa aiba in cumnatul sau. A doua, dorinta de-a complace
Reginei, careia §tia ca ii convine o atare desemnare. Si, a treia, ideea lui
ca. Barbu Stirbey, merita sa primeasca §i consacrarea unei Inalte demnitati
publice, pentru toate marile sale servicii pe care le-a adus tarii.
Intrucat ma prive§te, nu cred ca Bratianu a avut o fericita inspiratie
alegand pe Stirbey pentru prezidarea acestui guvern intermediar. Ce este
drept, acesta, prin legaturile lui cu national-taraniqtii putea mai u§or decat
altul prezida - poate - in acel moment un guvern care sa concentreze
toate fortele mai de seams ale tarii §i obtine totodata, in calitatea sa de
Prim Ministru, o noua adeziune formals a national-tarani§tilor la ordinea
succesorala de la 4 Ianuarie 1926. Dar Stirbey, prin legaturile lui cu Palatul,
prin camp aniile care se dusesera Impotriva lui, trebuia sa apara ca o sfidare a
opiniei publice §i, ca atare, sa arunce asupra ultimelor acte ale Regelui Ferdinand
un oprobiu pe care nu-I merita, sarmanul,nici ca Rege, §i nici ca om.
211