DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

208
pele Carol. Este adevarat ca rostise in parlament in Februarie un discurs
foarte categoric in ceea ce priveqte actul de la 4 Ianuarie 1926 qi noua
ordine de succesiune la tron. Dar nu este mai putin adevarat ca, in acela§i
timp, Generalul Averescu trimisese emisari Principelui Carol la Paris.
Ce-i spusesera aceqti emisar? Averescu pretindea: sfaturi de cumintenie",
atat qi nimic mai mult. Bratianu insa se indoia, intai fiindca vazuse ca in
toarnna avusese qi Goga intrevederi cu Principe le in capitala Frantei,
intrevederi pe care le ascunsese qi pe care Bratianu nu putea presupune ca
Ministrul de Interne le avusese fara §tirea Primului Ministru §i, al doilea,
fiindca in genere Bratianu nu avea incredere in cuvantul Generalului.
De cand Bratianu it prinsese cu un indraznet neadevar rostit in guvernarea
de la 1907-1909 qi nu se sfiise deqi afirma un lucru dovedit inexact
sa-§i dea cuvantul de onoare de militar, it considera pe Averescu un
om perfid, pe cuvantul caruia nu se putea pune nici un temei. Scena de
atunci a fost dealtfel cauza demisiei lui Averescu din guvernul de la 1909,
cauza lungii ostilitati dintre cei doi oameni, precum §i motivul pentru
care acuma, dupa ce se impacasera, Bratianu cauta in orice negocieri politice
sa se asigure qi in scris de angajamentele Generalului.
Aqa fiind, Bratianu it credea pe Averescu capabil ca, pe de o parte,
sa-1 atace pe Principe le Carol in parlament §i, pe de alts parte, &á negocieze
la Paris reintoarcerea lui pe tron. In asemenea conditiuni, Bratianu a
pus in mi§care tot ce a putut pentru a dejuca planul calatoriei in Italia.
Astfel, ajutat de Regina Maria qi de $tirbey a reuqit, iar Regele a ramas
in tars. De indata ce s'a mai intremat putin a plecat la Scroviqtea, fiindca
se simtea mai liniqtit acolo decat la Cotroceni §i de mult avea o predilectie
pentru acest pavilion de vanatoare din padurea de la Peri'.
Starea lui era insa din ce in ce mai rea, nu se mai hranea aproape de
fel, avea o repulsie invincibila pentru tot ce i se &idea sa manance. Staruintele
Reginei qi ale Principesei Ileana, care nu-1 mai paraseau o clips,
erau zadarnice. Slabiciunea qi oboseala erau de asemenea crescande, sta.tea
aproape tot timpul in pat sau lungit pe terasa de sus a pavilionului sau
unde iscalea documentele de stat cu acel simt at datoriei care it caracterizase
intotdeauna, in ceasurile de ragaz se distra desenand planurile gradinei
ce se proiectase la Scroviqtea. Din cand in cand discuta cu gradinarul
aranjamente de flori, vechea lui pasiune pentru botanica.
Din vreme, *tirbey afland ca Regele nu'qi facuse testamentul, it indemna
sa'qi is ultimele dispozitiuni. Cu o docilitate impinsa pans la nepasare,
Regele iqi scrise testamentul, rugand pe tirbey in prealabil sa se
pregateasca o ciorna. In plus a redactat qi o scrisoare lasand cateva obiec-
te unor persoane mai intime ca, spre pilda, lui Valentine Argetoianu lui
Julie Ghika, care au moqtenit astfel doua din inelele ce purta obimuit.
Aceasta scrisoare a intocmit-o singur, fara amestecul sau sugestiunile cuiva.
Pe cat de indiferent u era ca testamentul §i codicilul sau oficial sä
9i