DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

206
§i cu drept cuvant, ca firea lui 1-ar fi predispus mai mult pentru calugarie
decat pentru tron. De fapt,qi ca Rege,ducea in propriul sau Palat cu totul
alts vials decat aceea a membrilor familiei sale. Traia singuratec in biroul
lui cu cartile, cu gandurile, cu florile §i cu cainii lui. Ii placea retragerea
§i tacerea, sufletul sau de o rara noblete nu cuno§tea vanitatea maririlor
omene0. Cu doua, trei zile inainte de a merge la Alba Iulia spre a fi incoronat
ca Rege al Romaniei Intregite, a fost la Posada §i Martha Bibescu
mi-a reprodus spusele lui: era fericit ca providenta diving i-a harazit sa
intrupeze visul secular al neamului peste care ii fusese dat sa domneasca.
Nu li atribuia lui meritele acestei minunate ursite, o privea ca o favoare
cereasca in fata careia se inclina cu smerenie.
Tot astfel §i in fata mortii, primea verdictul Celui Atotputernic cu
resemnarea omului care aqteapta de la viata de apoi adevarata multumire
§i adevarata fericire. Ma intreb insa alaturi de aceasta nepasare cre§tineasca
fata de moarte nu era la el §i un alt simtamant, acela ca §i-a implinit
misiunea mai presus de toate prevederile i de toate visurile lui §i,
prin urmare, con§tiinta ca putea parasi cu sufletul imp acat acest pamant
unde printr'o ciudata contradictie a destinului ii fusese dat sa cunoasca
toate gloriile, dar §i toate suferintele. Moartea ii aparea deci ca sfar§itul
unor glorii ce nu-1 fericeau qi al unor suferinte ce -1 framantau peste masura.
Oricum ar fi fost, Regele Ferdinand i§i indura boala pe care o §tia
fatala fail un murmur, f5.rce un gest de revolts sufleteasca, sau macar
de fireasca parere de rau. Nu vorbea nimanui de sfarqitul sau, deqi atat
Regina cat §i copiii i§i dadeau seama ca este deplin con§tient de starea
lui. Ultima bucurie a fost vizita fratelui sau, Principe le Wilhelm de Hohenzollern-Sigmaringen.
Cei doi frati erau uniti printr'o adanca afectiune,
razboiul ii despartise vremelnic, ceea ce fusese o tragedie pentru amandoi.
Erau atat de fericiti ca acuma se pot revedea ca pe vremurile dinainte de
razboi, cand Moqtenitorul Tronului Roman petrecea in fiecare an la Sigmaringen
saptimani intregi in sanul familiei sale scumpe qi in stransa intimitate
cu fratele sau iubit.
Stateau ceasuri intregi de vorba depananduli amintirile din copilarie,
qtiau §i unul qi altul ca in curand moartea ii va desparti, aqa incat
aceste lungi intrevederi aveau ceva profund dramatic, dar, lucru curios,
§i cu fratele sau - dupa marturisirile acestuia catre Regina - Regele a fost
rezervat asupra gravitatii bolii. A tinut insa sa se impartageasca impreuna,
preotul catolic i-a spovedit §i le-a dat sfanta cuminecatura. Parca pe
pragul mortii Regele voia ca sub egida bisericii sa fie pentru ultima data
pecetluita dragostea lor, frumoasa for iubire de frati.
De asemenea tot pe atunci, Regele a aparut ultima data in public.
Impreuni cu Regina a asistat la o reprezentatie de binefacere la Teatrul
National §i cand a intrat in loja regala, slab, palid, vadit atins de aripa
mortii, toata sala s'a sculat in picioare §i, adanc emotionata, i-a facut cea