DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

indicat pentru a trata pacea, ca lucrurile ar merge mult mai bine cu un
spirit ponderat, cu un om de inalta cultura ca Asquith. Iar Poincare =
ca
sa nu citez decat cazurile cele mai tipice era in razboi deschis cu primul
sau ministru Clemenceau, pe care it critica pretutindeni fara sfiala, dar
cand i se cerea sa intervina, se punea imediat la adapostul prescriptiilor
constitutionale, care u margineau puterile, dar pe care era dator sa le respecte.
A§a fiind, Regina nu a putut fi de folos cauzei Romaniei qi, desi
populatia Parisului i-a facut o primire entuziasta qi i-a dat catva timp
iluzia ca este idolul capitalei franceze, oamenii serioqi nu au inteles rostul
vizitei ei, iar altii au regretat pur §i simplu sa vada aceasta Regina, aceasta
femeie frumoasa, in postura ingrata a uneisolicitatoare. In acele vremuri
in care atatea tronuri se pr5.bu§isera §i in care altele se clatinau Inca, acest
spectacol nu era de 'natura nici sa intareasca ideea monarhica, nici sa-i
sporeasca prestigiul.
In plus, s'au savar§it cu acest prilej §i unele greseli cu adevarat regretabile,
spre pilda, in loc ca batranul Clemenceau sa faca el o. vizita Reginei,
precum o cereau nu numai uzantele, dar cele mai elementare reguli
ale politetii mai ales fata de o femeie, s'a oranduit o vizita a Reginei Romaniei
la primul ministru al Republicii Franceze. Imi aduc aminte ca
atunci cand am primit vestea, am crezut ca este o grqea1a de transmisiune
a agentiei Havas qi nu pot pricepe nici azi cum. Clemenceau, care era
un tavaler, a putut consimli la un gest atat de incompatibil cu eleganta
franceza §i cum Bratianu, de obicei atat de mandru, a putut admite ca
Regina tarii lui sa fie tratata in acest chip. Regalitatea implica prin insa0
esenta ei stricta respectare a ierarhiilor §i a distantelor, regalitatea care
se coboara de pe piedestalul ei iii saps singura temeliile. Nu Inleleg ce
s'a petrecut in capul lui Bratianu, caruia ii placea intotdeauna sa ne repete
aceste aforisme.
Dar inca o data, afara de aceste doua greseli, cu cat imi cercetez mai
de-aproape con§tiinta, cu atat cred ca Bratianu a avut.dreptate sa aiba la
conferiata de pace atitudinea pe care a avut-o. El a ramas sa isCaleasca pacea
de la Versailles in celebra galerie des glaces", in care la 1871 se proclamase
Imperiul German, de§i a protestat ca textul un Intreg volum i
s'a dat in ajun cerandu-i-se sa-1 aprobe fara ca macar sa-i cunoasca sumar
cuprinsul. El a expus in fata Consiliului celor Cinci cererile Romaniei cu
o demnitate §i cu o elocinta care i-au atras legitiniele felicitari ale tuturor
acelora care I-au auzit, dar cand a fost vorba sa iscaleasca tratatul de la
Saint Germain a luat trenul §i s'a 'intors in Cara, declarand categoric a nu
admite statutul minoritatilor pe care it socote§te ca o gravy §i nemeritata
§tirbire ce aduce suveranitatii noastre nationale.
Inteadevar, era profund jignitor ca drept urmare a unui r5.zboi in care
am sangerat toti deopotriva qi din belpg, Europa sa iasa imp artita in
185