DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

dovedit atat de incapabili sa asigure popoarelor pacea la care le dadea
dreptul biruintele for militare §i lumii, pacea pe care o a§tepta dupa atata
zbucium §i atatea jertfe - este bine ca in acest haos §i in aceasta trufie
un om, vorbind in numele unei taxi mici, sa fi avut curajul sa ridice glasul
pentru a cere respectarea iscaliturilor gi
egalitatea drepturilor.
In vremurile democratice de azi este cel putin paradoxal ca cei care au
avut acelea§i indatoriri, la sacrificii, sa inceteze la izbanda sa alba acelea§i
drepturi. Pe asemenea temelie nu se poate cladi lumea noua de care vorbesc
apostolii democratiei moderne, §i sunt mandru pentru Zara mea ca reprezentantul
ei a fost acela care a afirmat aceste adevaruri in fats confe-
rintei de pace prin declaratiile, ca §i prin gesturile lui.
Once s'ar spune prefer aceasta atitudine de mandrie intransigents §i
de demnitate ofensata, complezentelor aducatoare de succese dubioase
§i de beneficii problematice. De-altminteri, aceasta atitudine a lui Bratianu
a suparat pe moment pe multi din conduc5.torii conferintei care preferau,
evident in mijlocul greutatilor de atunci, oameni mladiogi rezistentelor
neinduplecate. Dar, nu este mai putin adev5.rat ca in urm5., dupa ce
infrigurarea conferintei a trecut, aceiagi conducatori, judecand lucrurile
de la Paris in perspectiva mai nepartinitoare a vremii, au apreciat cum se
cuvine rolul lui Bratianu §i i-au asigurat un loc de cinste in stima celor
ce fusesera principalii sai antagoni§ti.
Cand am vazut cativa ani dupa conferinta pe Clemenceau, el, care in
1919 fusese cel mai invergunat impotriva lui Bratianu, mi-a marturisit
fara inconjur ca, de§i s'a ciocnit cu el, este dator sa-§i arate toata admiratia
pentru tenacitatea cu care a inteles sa-§i apere drepturile tarii. $i mi-a
adaugat chiar: Ma intreb adesea dad el nu egte acela care a avut dreptate
§i not cei ce am gre§it!".
°data pornit pe drumul intransigentii a exagerat voit uneori nota §i
era logic sa fie astfel. Totu§i cred ca Bratianu a comis in acea epoca doua
gre§eli inutile. Prima, raporturile sale cu Take Ionescu §i, a doua, vizita la
Paris §i Londra a Reginei Maria. Este evident ca dupa angajamentele
pe care Take Ionescu be luase inainte de armistitiu cu Pasici §i cu Venizelos,
angajamente prin care consimtea la impartirea Banatului, §i pe care,
nici nu era in drept sa le ia, caci, oricare ar fi fost personalitatea sa, nu
era atunci decat un simplu particular, o colaborare la conferinta intre
Bratianu §i dansul era imposibila. Nu puteau conlucra doi oameni care
aveau doua conceptii ce reprezentau doua politici deosebite.
Dar, once ar fi facut Take Ionescu, oricat de mare ar fi fost vina lui,
Bratianu avea datoria, indata ce a sosit la Paris, sa mearga la el, sa se
explice cu dansul, sa caute a-1 convinge de gre§eala lui, sa se straduiasca
a-1 readuce pe calea cea dreapta. Ca nu ar fi reuqit, ca sfortarile lui ar fi
fost zadarnice, nu imports. Incercarea trebuia neap5.rat f5.cuta, cad
este inadmisibil ca ace§ti oameni care colaborasera in timpul razboiului,
183