DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

182
De la primele intrevederi cu Clemenceau, Bratianu s'a ciocnit cu el.
Mai intai, a putut repede constata ca Aliatii sub cuvant ca America
nu participase la tratatul nostru de alianta din 1916, intelegeau sa sustina
drepturile noastre in chipul cel mai larg, dar pe temeiul marilor principii
de nationalitate qi de auto-determinare ale popoarelor, principii ce urmau
sa constituie baza tuturor hotaririlor conferintei, nicidecum insa pe temeiul
tratatului pe care il considerau ca nul qi inexistent. 0 teorie pe care
fire§te Bratianu nu voia sa o admits. In fine, integritatea Banatului era
virtual pierduta daca to luai dupa atitudinea qi intelegerile lui Take
Ionescu, dupa simpatiile speciale de care se bucurau Sarbfi, dupa intrigile
lui Berthelot privitoare la pacea noastra separata.
Yn fata acestei situatii Bratianu a incercat sa coalizeze pe cei mici
spre a forma un bloc ca sa poata tine piept celor man. A intampinat pretutindeni
aprobari, dar nu mai mult, toti se plangeau, toti protestau in
conversatii particulare, nimeni nu se hotara insa la o actiune efectiva qi
pe fats. Mici interese speciale precumpaneau 'intotdeauna pans in cele
din urma asupra conceptfilor mai largi ale intereselor obqteqti. In asemenea
conditiuni, Bratianu nu avea la indemana decat doua solutii, sau sa
paraseasca terenul pe care se pusese de la inceput, adica aplicarea tratatului,
integritatea Banatului, egalitatea de tratament qi, supunandu-se
punctului de vedere al augurilor conferintei, sa le faca intru toate pe plac;
sau sa st5.ruie cu hotarire §i indaratnicie in executarea parerilor sale ini-
Oak. Avand in vedere conceptfile ce it stapaneau insa de la plecarea lui
la Paris, era lesne de inteles ca se va mentine neclintit in atitudinea sa de
intransigents.
A facut bine, a facut rau? Am socotit atunci ceea ce socotesc §i azi
ca a avut dreptate, desigur daca ar fi adoptat cerintele Aliatilor, i-ar fi
fost upr, cu insuqirile pe care le avea, sa -qi creeze o atmosfera de simpatii
§i sa culeaga aceea§i lauri u§ori pe care i-a cules, spre pilda, un Venizelos.
Mai mult, probabil ca odata pornit pe calea tranzactiilor qi a tocmelilor
ar fi putut obtine cativa kilometri qi cateva sate in plus in Banat.
Dar nu aceasta cerea Romania, nu aceasta putea schimba infati§area
finals a patriei noastre 'intregite. Bratianu §tia ca granitele noastre cu adevarat
corespunzatoare intereselor Romaniei sunt ca§tigate, el vroia deci,
precum am mai spus-o, ca o protestare solemna impotriva impartirii Banatului
sa fie inregistrata in analele internationale pentru ziva de maine,
daca nu pentru cea de azi, cum a ramas inregistrat la 1877 protestul
tatalui sau cu privire la Basarabia qi refuzul sau de-a schimba teritorii
romane§ti cu alte teritorii.
Aceasta protestare a lui Bratianu va folosi poate o zi Romanismului
mai mult decat tranzactfile ispititoare de la conferinta de pace qi decat
aclamatiunile trecatoare pe care le-ar fi putut starni. Afars de aceasta
este bine ca in haosul qi in trufia cuceritoare a marilor Aliati, care s'au