DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

Dar netagaduit ca din atatea episoade interesante, din atatea amintiri
neqterse, se desprind mai vii in mintea mea doua scene, una prin ceea ce
evoca in simplicitatea ei, cealalta prin mi§catoarea ei maretie.
Prima s'a petrecut la Sibiu, a doua in cimpia de la Turda la mormantul
lui Mihai Viteazul. La Sibiu, spre apusul soarelui, vorbeam intr'un colt
al tribunii oficiale inaltata in piata din centrul oraplui cu Goga. Un convoi
etnografic, de-altminteri foarte frumos qi bine organizat, defila intr'una
qi nu se mai sfar§ea.Deodata se apropie de not Ferechide uitandu-se
foarte agitat in toate partile .ca un om ce cauta ceva. Goga i1 intreba:
Doriti ceva, Domnule Ferechide? Va pot ajuta?" Ferechide raspunde:
,,La ce caut eu nu ma poate nimeni ajuta, caut casa in care am locuit in
aceasta piata, dar ma uit necontenit §i nu o pot identifica", Dar cand ati
fost ultima oara la Sibiu?" il intrebam Goga §i cu mine. Cand la 1848, tatal
meu a fugit din Bucure§ti dupa revolutie qi ne-am refugiat aici unde
am stat mai multe luni". Copilul fugar de atunci la Romaniei vasale nu-0
inchipuia ca va intovaraqi odata ca Prim Ministru in acest ora§ pe Regele
Romaniei intregite.
Inteadevar, fantastic destin individual, dar §i izbitoare imagine a drumului
parcurs in rastimpul unei singure vieti omeneqti de neamul nostru.
Am stat cu Goga indelung pe ganduri, in fata ochilor noqtri nu mai trecea
acuma convoiul etnografic al satelor din jurul Sibiului, ci defilau luptele
qi suferintele prin care in 80 de ani de neam chinuit §i sfaqiat a putut,
infruntand toate primejdiile §i invingand toate greuta. tile, sa se inalte
de la robie la neatarnare §i la intregire.
La Turda scena a fost adevaxat din domeniul pdvestei. Pe cimpia ce se
intinde in jurul locului unde Mihai Viteazul a fost omorit, erau adunati
mii qimii de tarani din tinuturile invecinate, toti in haine de sarbatoare,
barbati, femei, copii qi batrani. Dupa ce s'a sfarqit slujba religioasa de la
mormant, Regele qi Regina au trecut pe jos printre qirurile de tarani. Si
atunci populatia,care nu se a§tepta nici la aceasta simplicitate, nici la acest
contact direct cu Suveranii, s'a dedat in chip spontan la o manifestatiune
care intrece tot ce se poate inchipui. Nu numai ca uralele nu se mai sfarqeau,
dar oamenii cadeau in genunchi, sarutau poalele costumului national
cu care era imbracata Regina, aruncau flori, se repezeau sa sarute mina
Regelui. Cei mai multi plangeau de bucurie gi de emotie strigand: De
acuma putem muri ca ne-am vazut Cara dezrobita gi Regele nostru, al
nostru, Romanilor!" Nu mai §tiam cum sa aparam pe Rege qi pe Regina
foarte miqcati §i ei de acest delir popular. Cred ca scena de la Turda a fost
cea mai stralucita §i cea mai emotionanta concretizare a bucuriei Unirii,
nici unul din cei care au trait acele clipe nu le vom uita vreodata.
Am fost §i a treia oars in Ardeal, la inceputul lui August. Maniu m'a
primit la Sibiu cu multi prietenie, am facut cunoqtinta cu numero§i
fruntaqi ai vietii ardelene, fiindca tocmai atunci sfatul for era intrunit
179