DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

se in dauna noastra. *tiam ca mai ales in nordul Ardealului, in Someq,
in Bihor §i in Satul Mare trupele noastre au trebuit sa lupte cu un bol§evism
care se intindea tot mai mult, a§a incat soldatul roman se infatisa
populatiei papice ca un indoit dezrobitor national §i social.
$tiam deasemenea ci in Banat era o situatie intolerabila, a Sarbii
ocupau in mare parte chiar teritoriile ce incontestabil ne reveneau, ca se
purtau pretutindeni ca niqte cuceritori trufa§i, nu ca aliati. Ca trupele
franceze de acolo aveau un comandant, Generalul Gambetta, un nepot
al marelui Gambetta, care avea fats de noi o atitudine inadmisibila, caci
facea f5.ti§ pe maghiarofilul §i ducea in tovaraqia unei unguroaice o viata
care constituia un scandal public, chiar in acele vremuri de nevroza genera15..
*flan' deasemenea ca in Dobrogea Aliatii puneau o inexplicabila
intarziere la evacuarea teritoriului nostru national.
Toate acestea nu ma suparau, cat imi dovedeau la Aliati o mentalitate
ce ma ingrijora cu adevarat. Evenimentele trebuiau dealtfel a confirme
in curand temeinicia acestor temeri.
Dar, oricat de putin am urmarit de aproape mersul inaintarii noastre
peste munti, nu am putut rezista tentatiei de a trece granita de acuma
desfiintata §i de a paqi pe pamantul Ardealului eliberat, astfel am fost
primul ministru care dupa Unire a mers in Transilvania. Profitand de o
vizita pe care a trebuit sa o fac la Ramnicul Valcei in luna Februarie,
am luat cu mine pe Grigore Procopiu §i ne-am dus cu automobilul prin
valea Oltului la Sibiu. Cand am sosit in dreptul vechiului pichet de granita
ne-am dat jos qi nu voi uita niciodata emotia care ne-a cuprins. In fata
realitatii materiale toata insemnitatea vremurilor ce le traiam imi aparea
§i mai vie, qi mai zguduitoare, parca nu puteam crede ci visul tineretii
noastre se implinise cu adevarat.
Inainte de *elembergul lui Mihai Viteazul ne-a ie§it intru intampinare
Generalul Panaitescu la Sibiu, unde era atunci sediul consiliului dirigent, §i
al comandamentului militar *i unde mi s'a facut o primire din cele mai
prietene§ti. Maniu, din fire amabil, voia sa ne retina cateva zile. Generalul
Mo§oi mi-a oferit la cazinoul militar un mare dejun la care au participat
qi membrii consiliului dirigent. Toasturi, bucurie, entuziasm. Dupa
cateva ore am plecat. A doua zi Epoca" varului meu Grigore Filipescu
a crezut de cuviinta sal ma insulte pentru cutezanta pe care o avusesem
de-a merge in Ardeal, eu,care am fost ministru tarn in tot timpul razboiului
qi in toata perioada in care s'a zamislit intregirea neamului. Pada la
ce absurditate poate merge uneori la noi patima politica!
Aici este insa locul sa vorbesc §i de-a doua vizita pe care in acea vreme
am facut-o in Ardeal, de asta data nu a mai fost vizita modesta care a
avut darul sä. exaspereze Epoca", ci vizita oficiala a Suveranilor no§tri.
Inteadevar, la sfar§itul lui Mai 1919 Regele §i Regina, de mult dornici
177