DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

166
§i complexitatea ei, acesta apare ca deznodamantul ei firesc qi fatal.
Inteadevar, nu poti sa fii o jum5.tate de veac in continua qi flagranta opozitie
cu simtamintele §1 cu evolutia vadita a unei tari fare ca in cele din
urma atitudinea to se nu se ciocneasca cu realitatea §i catastrofa sa nu se
produce.
Aceasta a fost §i soarta lui Petre Carp, lumea s'a intrebat mereu cum
a fost cu putinta ca un om cu insugiri superioare sa fi lasat in urma lui o
opera atat de sterile? Cu cat ma gandesc mai mult la aceasta existents,
cu atat imi apare mai Clara o singura explicatie, aceea de-altminterea pe
care am dat-o in discursul pentru care Carp m'a gratificat pe vremuri cu
epitetul de elevul Duca" §i anume: intr'o lume care mergea tot mai mult
spre democratizare, Carp 'i -a facut iluzia el se poate organiza qi dezvolta
Romania Mica pe o baza reactionara. Inspirandu-se de la exemplul unei
Prusii, ce dealtfel apunea, ui -a inchipuit ca poate sa face in veacul al XIXlea
un rasarit pentru tanarul stat de la gurile Dunarii.
Din aceasta antinomie derive toata nepotrivirea intre conceptiile lui
Carp §i instinctul permanent al tarii, ea explica totodata de ce, traind
in vremuri in care s'a facut independenta, regalitatea, organizarea interns
a vechiului regat, intregirea neamului §i marile reforme democratice, Carp
nu a §tiut sa lege numele lui de nici una din aceste glorioase, epocale infaptuiri.
Mai mult, daca le punem pe toate intr'un taler al balantei §i vedem
ce poate pune Carp pe celalalt taler ca opera pozitiva, contrastul ne
apare §i mai izbitor §i mai jalnic, caci nu gasim alaturi de teorii paradoxale,
de prorociri neimplinite, de discursuri lapidare §i de taioase cuvinte de
spirit, decat legea padurilor, regimul pescariilor, legea tuicii §i alte creatiuni
secundare qi efemere de aceea§i nature.
A§a incat e§ti ispitit sa -ti pui chiar intrebarea daca poate fi calificata
drept inteligenta, inteligenta politica, spiritul care a dat dovada de atata
neintelegere a epocii, de atata orbire Ltd de problemele fundamentals
care o framantau? A nega inteligenta unui om ca P.P. Carp ar fi cel putin
o exagerare, dar a-i tagadui simtul politic, intuitia §i viziunea politica, mi
se pare o realitate pe care la lumina faptelor qi in perspectiva vremurilor
nimeni nu o mai poate contesta. Totu§i, oricat de lipsit de simt politic
ar fi fost, .cred cal viata lui publics nu ar fi reprezentat §irul neintrerupt
de infrangeri incheiat cu tragedia finals mai sus pomenita, daca nu ar fi
fost agravata printr'un alt mare cusur organic - nu avea inima..
Dispretuia ceea ce numea sentimentalism, nu avea incredere decat in
inteligenta, in puterea qi eficacitatea ratiunii. Iluzie mai mare decat toate
celelalte, ca sfera ratiunii, a ratiunii singure, este intotdeauna marginita.
Singure, imp onderabilele sufletului dau bietei fapturi omene§ti putinta
ca aceste hotare inguste §i pe calea intuitive a inimii, s5. se avante spre
perceperi nea§teptate, spre intelegeri profetice, spre orizonturi nebanuite.
Cine se reazema numai pe instrumentul imperfect qi redus al ratiunii, nu