DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

164
Utica de infeudare completa fats de Germania. Era furios pe Marghiloman,
in care vedea pe omul Austriecilor §i pe oportunistul de rand care pentru o
pre§edintie de consiliu pactiza cu Regele, tradator, §i care cauta sa impace
Puterile Centrale, menajand §i posibilitatile reluarii raporturilor cu
Aliatii. Era insa furios §i pe Germani, considerand §i nu fail temei
ca 1-au parisit, preferand politica echivoca a lui Marghiloman conceptiilor
lui lamurite §i intransigente. Facea deci pe neintelesul §i pe sihastrul la
Tibane§ti. In aceasta stare de spirit §i in aceasta situatie 1-au surprins in
toamna anului 1918 catastrofa Puterilor Centrale §i infaptuirea integrals
a Romaniei Mari §i a reformelor democratice. 0 mai grozava pribu§ire
a politicii lui, a tuturor credintelor, a tuturor nazuintelor lui nici nu se
putea inchipui. Mo§neagul incovoiat in incapatanarea lui nu a putut supravietui
loviturii. Si-a mai tarit zilele cateva luni §i la 22 Iunie 1919,
dupa cateva zile de boala, a incetat din viata la Tibane§ti.
Inadmisibilele sale declaratii de la Consiliul de Coroana de la Cotroceni,
purtarea lui in tot timpul rizboiului, ura cu care se napustise impotriva
Regelui care tr5.sese sabia pentru unitatea neamului, ostilitatea lui
permanents §i neexplicabila fats de aspiratiunile noastre asupra Ardealului,
indaratnica lui impotrivire la votul ob§tesc §i la expropriere, pans §i
faptul ca dupa tradarea ginerelui sau Alexandru Sturdza it adapostise la
Bucure§ti in casele lui !Ira sa se revolte la ideea ca un ofiter roman poate
circula liber in teritoriul ocupat §i unelti cu inamicul pe cand camarazii
lui luptau §i mureau pe front, toate acestea faceau cu neputinta a i se
aduca la inmormantare chiar cele mai elementare onoruri funebre. Membrii
familiei, cativa ofiteri ce fusesera gazduiti pe mo§ia lui, cativa tarani
foarte putini la numar 1-au dus pans la mormant §i i-au a§ezat rami-
§itele in parcul castelului langa sicriul fiului sau Peter, mort pe front. Prezenta
cu titlul particular a prefectului judetului Vaslui, Eduard Mota§,
§i o marinimoasa scrisoare a Reginei catre Doamna Carp, scrisoare inspirata
§i redactata de Barbu Stirbey, au fost singurele manifestatiuni ale
oficialitatii la funeraliile omului ce ocupase peste o jumatate de veac un
loc atat de proeminent in viata politica a Romaniei Mici, a frunta§ului
politic de convingeri, de caracter, de aleasa cultura, de mare talent §i
de neasemuit spirit ce a fost Petre P. Carp.
La Bucure§ti, ziarele parca se ruqinau sa-i publice necrologul, partizanii
politici chiar sfiindu-se in fata prabu§irii de azi sa evoce stralucirile trecutului,
nici o lacrima, indiferenta neiertatoare a unora altemand cu ostilitatea
neascunsa a altora. Nici macar acel minimum de ipocrizie de care
uzantele §i traditia indeob§te consacrata invaluie majestatea mortii.
N'am cunoscut §i cred ca nu-mi va fi dat sa cunosc un sfar§it mai dramatic,
nu o moarte de om o tragedie Shakespeariana nimic nu ramisese
in picioare din ceea ce a constituit edificiul credintelor lui P.P. Carp.
Ideea conservatoare pretutindeni in lume nimicita sau intunecata de valul