DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

14
care ne autorizau sa incheiem acest armistitiu, recunoscand ca ne-am indeplinit
intreaga datorie fata de Aliati, ace§tia nemaiavand dreptul sa ne
ceara deocamdata nici un sacrificiu militar.
Era desigur din partea lui Bratianu o lovitura de maestru, deli actul
avea o parte slabs. Saint-Aulaire, Barclay, Fasciotti §i Vopicka nu erau
autorizati de guvernele for sa.-i dea aceasta dezlegare, ramanea deci sa obtina
ulterior ratificarea iscaliturii tor. Totu0, avand in vedere imprejurarile,
dansul nu se indoia a ei o vor obtine. De-altminteri, faptul ca reprezentantii
aliatilor aici, adica cei care se aflau la fata locului §i cuno§teau
pe deplin situatia, recunoscusera ca noi nu aveam alts ie0re, constituia
pentru hotarirea noastra un aport moral de-o netagaduita valoare §i putea
oricand fi invocat de noi cu succes fata de intreaga opinie publics nepartinitoare
a lumii.
Inarmat cu acest document, Bratianu a convocat pentru ziva de 21 Noiembrie,
la ora zece §i jumatate dimineata, un Consiliu de Mini§tri la Palat
sub pre§edentia Regelui. La acest Consiliu au fost din nou chemati Generalii
Prezan, Averescu qi Eremia Grigorescu, Costinescu singur a lipsit fund
din ce in ce mai bolnay. Bratianu a expus situatia, schimbarile intervenite
§i, dupa ce a desfaqurat toate argumentele, a conchis sa trimitem delegati
in vederea incheierii unui armistitiu cu Puterile Centrale. Toti mini§trii,
fara nici o nota discordanta, au aprobat propunerea lui.
Bratianu avusese de altfel precautiunea sa declare categoric ca el intelege
sa dea acestui armistitiu numai un caracter militar, nicidecum §i
unul politic. Ru0i vor sa ajunga prin armistitiu la pacea separata, noi, it
suferim ca o dureroasa §i fatala consecinta a armistitiului rusesc §i it
incheiem spre a ca§tiga timp, cu speranta ca poate vor surveni, fie in
Rusia, fie pe frontul occidental, evenimente care sa ne ingaduie a continua
lupta. Bratianu, fire§te, o spunea §i era dator sa o spuna, dar de fapt
nu'0 facea nici o iluzie. Precum am mai aratat-o, considera, ca frontul
rusesc este pentru Aliati definitiv pierdut §i, prin urmare, rolul militar at
Romaniei ca terminat pans la noi imprejurari.
Pe Take Ionescu nu 1-am inteles bine cu acest prilej §i gandindu-ma nu
ii inteleg nici azi atitudinea. In conversatii particulare era contra politicii
lui Bratianu, pretindea mereu cal vom pierde definitiv increderea Aliatilor
i beneficiile marilor noastre jertfe. In Consiliul de Mini§tri, de cite on trebuia
a se is o hotarire §i, prin urmare, sali spunk' cuvantul sau autorizat,
hotarit 0 cu raspundere i0 infati§a parerile lui. De fapt, vedea ca nu este
altceva de facut §i atunci adera oficial la hotaririle noastre, pe de alts
parte voia sa apar5. Aliatilor mai credincios cleat Bratianu i atunci, in
particular, combitea deciziile ce purtau propria lui iscalitura. Era, se vede,
sugestionat de imaginea lui Ianus cu cele doua fete.
In orice caz, Averescu, tiind probabil din indiscretiile Ia5ului starea de
spirit a lui Take Ionescu, a crezut momentul potrivit pentru a face o intri-