DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

decat o pot spune. De-altminterea, inmormantarea lui a prilejuit o impunatoare
manifesta %ie, toti lupt5.torii cauzei na %ionale, fara deosebire de
partid, erau adunati in Biserica Banu in jurul sicriului sau si toti cei ce
purtau un nume in literele si in artele romanesti 1-au dus pans la lacasul
de veci pe dealul de la Eternitatea. Mai mult, datoram funerariilor lui
doua discursuri funebre de o neintrecuta frumusete, discursul in romaneste
al lui Ion Petrovici, profesorul universitar cunoscut pe urma prin
patologicele lui peregrinari dintr'un partid intr'altul si discursul in frantuzeste
al lui Robert de Flers. Fraza lui Petrovici - odihneste-te in pamlntul
acestei Moldove ospitaliere tuturor speranielor. Culca-te cu fata c5.tre
Rasarit sa vezi numai florile care rasar in v5.i nu si zabranicul care se lass
peste mun %i. Aduca-ti vanturile numai sunetul lanturilor care cad, nu si al
catuselor care se prind, viseaza ceea ce nu ai putut vedea si uita ceea ce ai
vazut" - si comparatia lui Robert de Flers cu drapelul francez si cel
roman: as fi vrut sa pot pune pe sicriul Dtale. flori din vaile noastre,
le-as fi legat cu doua panglici impletite cu culorile steagurilor noastre, asa
de asemanatoare, asa de fratesti, incat ajunge putin soare pe unul si pe
altul putina roua, ca sa nu le mai poti deosebi" - au r5.mas siinteadev5.r
memoria unui Delavrancea nu putea sa fie mai bine cinstita deck prin
cuvantari la inaltimea literara a propriului sau renume.
Pacat numai ca un incident penibil a tulburat reculegerea sincera si
emotionanta a acestei triste ceremonii. Pe la sfarsitul ei, ne.-am pomenit
cu un om cu parul valvoi intrand in biserica, inaintand spre catafalc, imbrancind
toata lumea in calea lui si urland: Maestre, maestre, de ce ne-ai
parasit?!" Am crezut intai ca ne aflam in fata unui nebun sau a unui
membru al familiei in prada unui acces de nestapanita durere, am aflat
insa repede ca autorul acestui inadmisibil scandal nu era altul decat scriitorul
Sorbu, autorul Patimei Rose, in stare de completa turburare
alcoolica.
Aproape in aceeasi zi a murit la Bucuresti Cosbuc, poetul ardelean
care printr'o inexplicabila aberatie se manifestase mereu impotriva razboiului
de eliberare a fra ;ilor sai si crezuse de cuviint a in aceasta istorica
epoca sa se ilustreze prin germanofilia sentimentelor sale. Binevoitorii au
cautat explica %ia acestei stranii atitudini in faptul Ca pierzand in timpul
neutralitatii pe singurul sau copil intr'un groaznic accident de automobil,
Cosbuc nu mai era el insusi. Prefer, intrucat ma priveste, sa nu explic nimic
si sa-mi reamintesc acuma, precum am cautat sa-mi reamintesc si
atunci, numai de marele talent al acestui fiu de skean din tinuturile
Nasaudului si de frumoasele versuri cu care a imbog5.tit literele romane.
La inceputul lui Iunie, a murit si Alexandru Radovici dupa o lungs si
chinuitoare board. Moartea lui ne-a intristat pe toti, caci ne era tuturora
un prieten scump. Desigur nu era un om stralucit, dar avea convingeri
adanci si era de o neobisnuita delicatete sufleteasca. In opera de demo-
131