DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

toate straturile sociale. Atunci a intrat in pallid §i Richard Franassovici,
atunci s'a inscris un grup intreg de Iorghi§ti in frunte cu Stefan Bogdan,
cumnatul lui Iorga. Mara de rare exceptii, eu am fost nasal,
introducatorul
noilor aderenti ceea ce mi-a asigurat gratitudinea partidului, dar §i
fulgerele lui Iorga. Inteadevar, ani de zile. dansul a fost furios pe mine
crezand ca am uneltit aceasta spartura in randurile redusei §i slabei sale
organizatii. <strong>Adevarul</strong> este cu totul altul. Amicii lui Iorga au venit din
propria for initiative la mine' sa'mi spund a nu se mai pot intelege cu el §i
ca, a§a find, vor sa vine la noi, intrucat prin politica noastra de reforme
democratice §i prin atitudinea noastra in chestia intregirii neamului suntern
partidul de care se simt mai apropiati suflete§te. Bineinteles, nu puteam
respinge o atare oferta §i rolul meu s'a marginit sa serveasca de intermediar
intre ei §i Bratianu §i sa-i intovara§esc la audienta solemna de
inscriere in partid la dAnsul acas5.. Desigur nu a fost nici prima, nici ultima
nedreptate a lui Iorga.
Pot spune insa ca de atunci la Ia§i a inceput marea opera de reorganizare
a partidului national liberal, de adaptare a lui la cerintele regimului
votului ob§tesc, opera careia am fost sortit pe urma sa-i consacru atatia
ani ai vie tii mete.
Tot in aceea epoca am citit multe carti de istorie, in vremuri zbuciumate
cel mai bun mijloc de a reduce evenimentele la adevaratele for proportii
qi de a dobandi un simt mai just al perspectivelor momentului.
Biblioteca Universitatii imi slujea drept rezervor, intre altele continea o
veche qi frumoasi editie a memoriilor lui Saint Simon, cu care m'am
delectat saptamani deta randul §i de unde m'am §i hotarit mutatis mutandis
sa.scriu aceste memorii.
Abstractie facand de incidentele pur politice §i de peripetiile ostracismului,
viata noastra in genere era destul de monotone, distractiile se
reduceau aproape exclusiv la seratele date de Irina Procopiu la care dansa
invita cativa amici. In fiecare miercuri seara se facea muzica, se citea
literature, Enescu ne canta din vioara sau, cu luminile stinse, executa la
pian pasagii intregi din operele lui Wagner, reuqind sa dea iluzia unei
adevarate orchestre. Cella Delavrancea ne oferea de-asemenea adesea prilejul
sa-i admiram talentul, talent ce mi-ar fi fost mai simpatic dace sunetul
ei nu era atat de aspru §i de mecanic. Ventura, cu delicioasa ei voce
recita deseori versuri de Verlaine, sau tirade de Racine, cu exceptionalul ei
talent de tragedians. In sfar0t, Robert de Flers cu verva lui neintrecuta,
ne citea piesele sale de teatru, cand §tia sa nuanteze atat de bine scenele
§i dialogurile, incat aveai impresia ascultandu-le ca asi§ti la insa§i reprezentarea
tor. Iar cand nu ne citea din operele lui, acest rege al spiritului
francez ne fermeca prin sclipitoarea sa conversatie, anecdote amuzante,
amintiri din viata lui de autor dramatic, scene din culisele teatrelor pariziene,
toate se succedau presarate de observatiuni patrunzatoare §i invalui-
129