DucaAP3, 322p..pdf - Adevarul.ro

114
la u§a lui fard sa-§i vada durerea alinata, sau nevoia implinita, dand cu
aceea§i darnicie din tezaurul statului, ca §i din pungalui. Cu drept cuvant
i s'a adus invinuirea de a fi inauguiat, cand era la putere, nenorocita politica
a rev5.rsarii Nilului", singura ei explicatie, daca nu justifieare, este
ca ea .nu era decat manifestatia oficiala a practicii de toate zilele din viata
lui privata. inteadevar, acas5., la guvern. §i in opozitie era toata ziva cu
mana in buzunar. El platea chiria cluburilor, el subventiona ziarele partidului,
el alimenta fondurile campaniilor electorale, el ajuta prietenii in
nevoie, el platea operatiile partizanilor bolnavi, iar cand nu mai avea bani
iscalea polite in dreapta §i in stanga, gira §i pe cei solvabili §i pe cei pentru
care §tia foarte bine ca la urma urmei tot el va trebui sa le achite datoria.
lute° vreme ajunsese sa aiba secretar pe un anume Lorenz,.care nu avea
alts sarcina decat sa-i
tins scadentarul la zi §i sa-i reaminteasca in fiecare
dimineata ce polite trebuiesc onorate sau prelungite. Acest °rat care a
ca§tigat ca avocat mai mult decat toti eontemporanii sai, a reu§it astfcl
sa duca vesnic lipsa .de bani §i sä fie dator papa Si la camatarii de rand.
Acuzatia cc i s'a adus mereu ca tolereaza ceea ce un om de stat rnu
trebuie sa tolereze partizanilor sai, era pe deplin intemeiata. Dar indulgentele
vinovate ale lui Take Ionescu nu proveneau dintr'o lipsa de simt..moral,.ci
din accasta bunatate a sa impinsa pang la slabiciune. Era incapabil
sa reziste unei interventii in care se facea apel la inima lui si ajungea in
acest chip sa admits proccdee §i compromisuri a caror elasticitate morals
era pe urma col dintai sa o recunoasca. §i sa o regrete.
Tot astfel bunatatea, adanca, infinita sa bunatate Il impiedica sa aibe
resentimente. Putini oameni au fost mai violent, mai patima§ atacati,
nirneni insa nuuita mai repede §i nu ierta mai u§or, mai fard de urma decat
el. Ca §i Nicu Filipescu, s'a definif pe sine mai bine decat 1-ar putea
caracteriza vreunul din noi, cand a spus: Nedreptatile pe care mi le-au
facut altii, nu cer nimanui sa le regrete, caci eu le uit; acelea pe care le-am
facut eu altora, nu cer nimanui sa le uite, caci eu le regret". Tot sufle
tul lui Take Ionescu sta in aceasta admirabila formula; deli de pe urma
accstei bunatati el a cults de-a lungul zbuciumatci sale vieti politice mai
multa ingratitudine decat recuno§tinta., totu§i a tinut pared intotdeauna
sa raspunda ingratitudinilor cu mai multa bunatate Inca, a§a incat se
poate spune ca adesea bunatatea lui lua infati§ari de adevarata marctie.
De-asemenca, facultatea sa de-a intelege pe aproapele lui, de a-i patrunde
psihologia, de a i se substitui, era uimitoare. Vorbind cu el, simteai indato
Ca to pricepc, ca iti imparta§e§te necazurile, durerile, zbuciumarile
suflete§ti, ca intro tine §i el s'a stabilit o sincera si deplina comunitate
Ai fie te asca
Ne povestea intr'o sears ca visul col mai mare al lui ar fi fost sa fie Papa
de la Roma. Se in§ela, ar fi trebuit mai repede sa spuna duhovnic. Prin
toata firea lui avea sufletul ideal al unui neintrecut confesor §i, de fapt,