Aureliu Busuioc Biobibliografie - Biblioteca Municipală "B.P.Haşdeu ...

Aureliu Busuioc. Biobibliografie Studii introductive
Aureliu Busuioc de la INSCRIPŢII la HRONIC
Cărţile lui Aureliu Busuioc au forţă de descoperire atât prin poezie, fie ele
epigrame sau meditaţii, cât şi prin proză, fie romane, eseuri sau jurnal. Esenţa de
apropiere de textul artistic este o parabolă care se reflectă şi în emoţia copilului la
lectura cărţilor Aventurile lui Nătăfleaţă sau Cizmele cocostârcului, a adolescenţilor
citind Când bunicul era nepot...
Cuvântul său poetic apropie şi îndrăgostiţii, şi nihiliştii, şi optimiştii şi
pesimiştii, şi pe cei ce ţin de filosofia eudemonismului care-l gustă „între o cafea şi
un coniac”, şi cei răzvrătiţi, fiind în postura de Plimbător de purici...
Viaţa cărţilor trebuie şi ea să fie abordată într-un studiu pentru a releva
evoluţia editorială, interesul pentru o carte sau alta, pentru a corela timpul apariţiei
şi dimensiunile existenţei lor. Prezenta lucrare constituie biografia operei maestrului
Aureliu Busuioc. Ea conţine oglinda enumerării fişierelor textelor Domniei sale, iar
pe revers se află studiile critice, referinţele, traducerile. Fără doar şi poate, esenţială
rămâne receptarea directă – lectura cărţilor, dar cât e de captivantă această lectură
dacă provoacă la creativitate. Această carte este tocmai o creativitate formată din
enumerări, date, ani, specifică opticii bibliografului.
Importanţa ei e de a selecta din spaţiul nostru, din România, Rusia,
Bielorusia, Georgia, Letonia, Estonia, Lituania, Uzbekistan, Kazahstan, Cehia,
Slovacia vivacitatea operei lui Aureliu Busuioc. Este scriitorul menţionat și în
articolul Literatura română tradusă în limba cehă: „Paradoxal, de cel mai mare
interes dintre toate cărţile traduse din limba română în ultimii cincisprezece ani s-a
bucurat cartea basarabeanului Aureliu Busuioc, nu prea cunoscut nici la Bucureşti,
intitulată Pactizând cu diavolul, care tratează, la nivelul destinului individual,
destinul acestei provincii a României interbelice, în umbra KGB-ului. Cartea a
avut cinci cronici în presă, de la suplimentul literar al „Gazetei economice” până
la „Săptămînalul catolic”. Postul de radio Europa Liberă, secţia cehă, i-a dedicat
acestei traduceri o emisiune de o oră, în cadrul ciclului „Literatura şi politica” 1 .
Chiar dacă unele lucrări au cunoscut mai multe grafii, uneori editurile,
încâlcindu-se în numele proprii, neglijau normele ortografice, şi în aceste condiţii
mesajul autorului reuşea să comunice activ cu cititorul. De multe ori m-am convins
Jiří Našinec. Literatura română tradusă în limba cehă. In: Primul simpozion internaţional de
studii româneşti din Cehia (23-24 noiembrie). Praga, 2005, p. 84.
că exemplele, aleatorii, din textele lui A. Busuioc pot aduce primăvara, împrospătează
atmosfera, energizează sufletele, revigorează caracterele, implică voinţa şi valorifică
cunoaşterea. Deşi născut în toamnă, este neobosit în încifrarea formulei existenţei, în
soluţionarea conflictelor. Şi câte conflicte... şi dintre generaţii, dintre om şi societate,
dintre om şi destin, dintre poet şi timp, dintre spiritul artistic şi spiritul critic.
Aureliu Busuioc a putut să releve sarcasmul durerii, vorba câinelui şi lătratul
oamenilor, să implice personaje din literatura universală în seducţia limbii române.
Şi dacă toată cercetarea este relevată din optica severă a lui Cronos, este
importantă investigarea tematică pe care şi-o propun autorii: prima parte include
activitatea literară a lui Aureliu Busuioc; a doua este vocea receptorilor.
Paginile care notează scrierile lui A. Busuioc în culegeri şi publicaţii
periodice intrigă viitorii cercetători şi sugerează teme de investigare: aspectul de
sondaj – poeziile, care în diferite timpuri, s-au dorit să se reţină în mai multe ziare.
După cum era de aşteptat, cea mai republicată poezie este Bătrânul Poet.
În această frumoasă hartă a cărţii lui A. Busuioc sesizăm conturul
preocupărilor: prozator, poet, publicist, dramaturg, traducător, redactor-şef,
redactor, critic. Unele aspecte sunt mai cunoscute, altele ţin mai mult de memoria
maşinii de scris. Bineînţeles că mesajul nu trebuie defragmentat, dar câte se ascund
în peritextele lui A. Busuioc? E un maestru al titlului, o spun aceasta nu pentru că
nu m-am uitat dincolo de titlu. Titlul este semnul care îndeamnă la lectură, este
numele care cheamă sau respinge, care intrigă sau lasă indiferent. Scriitorul Aureliu
Busuioc în acest fluviu de titluri creează propria filosofie, conceptul său se relevă din
multitudine, străbate generaţii şi continuă să fie descoperit.
Vom comenta titlurile romanelor semnate de acest scriitor, relevând anumite
trăsături: Singur în faţa dragostei (1966) – excentric, fie şi în... singurătate; Unchiul din
Paris (1973) – relevă o tendinţă spre universal, o deschidere spre conceptele europene;
Local – ploi de scurtă durată (1986) – meteorologic stelar chiar şi în plan individual;
Lătrând la lună (1999) – hiperbolic în faţa universalului dintr-o perspectivă telurică
a câinelui; Pactizând cu diavolul (1997) – atracţie faţă de misterul tenebros cu o tentă
faustiană; Spune-mi Gioni sau Învăţăturile veteranului KGB Verdikurov către nepotul
său (2003) – emană o familiaritate cosmopolită cu amprente satirice a schimonosirii
onomasticii locale cu sufixe rusificate; De-ale vânătorii (2005) – poate include
predilecţie pentru oricare vânat, atât cel propriu-zis (de animale şi păsări), cât şi unul
alegoric – vânat umoristic, ironic, diplomatic, politic, cenzurat etc. Şi iată-ne ajunşi
la romanul caleidoscopic Hronicul Găinarilor (2006).