Citeste PDF

8 Gellu Naum. O biografie
eu. De obicei, nu intram, nu puteam să sufăr pictura românească
deloc şi nici cea din multe alte ţări, nu numai
de­aici. Îmi plăcea modernismul, atâta cât puteam să­l
cunosc dintr­o revistă, dintr­un ziar, în orice caz, de­aici,
ce­a fost avangardă nu mi­a plăcut niciodată. Şi atunci,
acolo, am intrat şi nu era nimeni. Era pustiu. Un singur
om, într­un colţ. Ca un suedez, aşa, blond, foarte drăguţ
băiat. Nu­l cunoşteam. Şi a venit tânărul ăsta la mine, era
cu opt ani mai mare, şi m­a întrebat: Îţi place? Extraordinar,
am spus eu. Aveam 18 ani. Eu am rămas trăsnit când am
văzut­o, mai văzusem eu Picasso, nu ştiu ce, dar nu poţi
să­ţi dai seama, când le vezi aşa, făcute şi puse acolo. Şi
m­a zăpăcit complet. Mă uitam aşa şi el m­a întrebat: Cum
e, îţi place? Şi eu i­am spus: Asta scriu eu. Asta vreau să
scriu eu.“ 6
1936 Debutează cu volumul Drumeţul incendiar, poeme, cu trei
calcuri de Victor Brauner. Volumul apare în 150 de
exemplare. Într­o „cronică de întâmpinare“, „criticul literar“
Georgescu­Cocoş va scrie: „Pregătiţi­vă borcanele cu
spirt, a apărut un nou monstru. Îl cheamă Gellu Naum“.
La sfârşitul anului, după stagiul militar, se căsătoreşte cu
Mariana, prima lui soţie, de care se va separa destul de
repede.
1937 Îi apare al doilea volum, Libertatea de a dormi pe o frunte,
poeme, cu un desen de Victor Brauner.
1938 La sfârşitul verii, la îndemnul lui Victor Brauner, pleacă la
Paris, împreună cu Mariana, pentru a­şi continua studiile
la Sorbona. Va pregăti un doctorat în filozofie cu tema:
Studiile lui Abélard (nefinalizat însă). Aici îi va reîntâlni pe
Brauner şi pe Gherasim Luca. Va locui pe rue des Volontaires,
nu departe de Brauner, care îl va şi introduce în lumea
suprarealiştilor francezi. Îi cunoaşte pe prietenul acestuia,
Jacques Hérold, născut în România, apoi pe Benjamin
Péret, Remedios Varo Uranga, Roger Gilbert­Lecomte, Pierre
Mabille şi chiar pe André Breton însuşi, căruia, împreună
cu Brauner, îi face două vizite în apartamentul de pe rue
Fontaine nr. 42. Breton îi invită să publice în celebra revistă
Minotaure. Gellu Naum are ideea unui eseu legat de demonologia
obiectului, cu un desen de Brauner. Din păcate,
6. Ibidem.