34 Prefaţă Despre fantome, panopticum şi cristal, oglindaactivă, cunoaşterea eruptivă, oulclavir Pe tânărul Gellu Naum, autorul lui Medium, îl interesează „orice experienţă capabilă să arunce un fir conducător între stările de vis şi de veghe şi, prin asta, menită să mă ducă cu un pas mai aproape de lumea obiectivă în care fantoma mea se găseşte“. Lumea obiectivă, aşadar, locul (hegelian?) al hazardului obiectiv... Şi acel „permanent şi chinuitor efort de a stabili legăturile visului cu aşanumita realitate“ pe carel face un Gérard de Nerval, efortul „de a găsi firul subţire, indisolubil, care le leagă, de a descoperi lumea în care vis şi realitate se întâlnesc firesc, lumea obiectivă pe care, dândui numele fericit găsit de Apollinaire, André Breton şi suprarealiştii aveau să o exploreze cu atâta succes“. Aurélie este numele „fantomei“ lui Nerval. Şi Gellu Naum îşi urmăreşte „fantoma“ lui, vie, reală, încă necunoscută („Medium erau convorbirile mele cu o fantomă vie, cu iubita mea care, eram sigur, exista undeva pe lume şi a cărei întâlnire căutam să o grăbesc cât mai mult. Eram sigur că şi iubita, fără să mă cunoască, fără sămi bănuiască existenţa, făcea, de partea ei, aceleaşi eforturi…“). Fantomaticul este o „relaţie între vii“, dintre cei care „se caută cu disperare“. „Să fim lăsaţi, o dată pentru totdeauna, în pace cu spiritele. Dacă din întâmplare capul meu ar înflori întro zi, laş acuza pentru asta pe el. Am văzut fotografii cu fantome, cunosc fiecare trăsătură a feţei lui Katie King, fantoma fotografiată de Crookes. Dacă am so întâlnesc pe stradă, cu siguranţă am săi întorc spatele pentru simplul motiv că nu mă interesează nici cât negru sub unghie.“ „Ceea ce caut e o fantomă“, declară Gellu Naum – doar că „fantoma“ poate fi un obiect, o fiinţă, o idee, un alter ego, o autoproiecţie, un sau o cititoare: „Poate tu eşti fantoma cu care vreau să stau de vorbă“. Nimic macabru, căci „fantomele se plimbă printre noi şi misterul ieşit din negarea misterului romantic este încă unul din lucrurile pe care e vorba să avem curajul de a le privi în faţă. Macabrul, pe care romanticii îl confundau cu misterul, şia schimbat aspectul“. Fantomaticul e un domeniu al realităţii (sic!), o metodă de (re)cunoaştere, o virtualitate activă, este ceea ce urmează a se realiza, fiind deja ferment. Realitatea seamănă cu „un panopticum de oglinzi active în care rând pe rând trec prin faţa omului nemişcat din mijlocul încăperii virtualităţile obiectivale ale tuturor obiectelor, ale tuturor întâlnirilor, ale tuturor peisajelor pe care el le visează cu frenezie, pe care le va găsi cu siguranţă în drumul întunecat
Dacă ți-a plăcut, intră pe www.elefant.ro/ebooks descarcă volumul și citește mai departe!