Citeste PDF

Prefaţă
putea vorbi de o mineralogie a celuilalt element al întâlnirii, a elementului
care se neagă pe el însuşi pentru a se realiza în obiect, prin
acceptarea proiecţiei destinului care­l îmbracă cu mantia lui violetă
şi grea, aderare de o fenomenală plasticitate şi duritate, de o exuberantă
şi impulsivă în acelaşi timp cedare, o mineralogie în care să se
ţină seama de succesiunea momentelor şi de contiguitatea formelor
cristalului exterior“. De fapt, în textele lui Gellu Naum există legături
cu teoria lui Hegel din Ştiinţa logicii – despre conceptul de acum, ca
să dau doar un exemplu: „«Acum»­ul“, spune Hegel, „are o legitimitate
enormă – el nu «este» decât un «acum» izolat, însă acest element
exclusiv, în împotrivirea lui faţă de altele, este dizolvat, topit, pulverizat
în măsura în care îl exprim“; „În rest, în natură, acolo unde timpul
este «acum», nu se ajunge la diferenţe durabile între acele dimensiuni
(trecut şi viitor)“; „De aceea, în sensul pozitiv al timpului se poate
spune: doar prezentul este, «înainte» şi «după» nu sunt; însă prezentul
concret este rezultatul trecutului şi el este umplut de viitor. Adevăratul
prezent este astfel eternitatea“ 21 . O trimitere directă, evidentă, se face
şi undeva într­o poezie din volumul Copacul‑animal: „ aici şi acum
au fost cu noi pe vapor/ le­am sădit acum un an în grădină“. În
Medium, după un citat din Hegel, se face precizarea: „Este Hegel care
vorbeşte şi mulţi poeţi ştiu asta, dovadă poemele lor“. În Castelul
orbilor, despre Hegel vine vorba într­un vis: „Intrăm într­o sală mare.
Pe mese sunt cărţi de vânzare, cărţi vechi. Am scăpat, nu ştiu cum,
de necunoscutul care mă deranja. Privesc cărţile. Printre ele îmi atrage
atenţia o istorie a costumelor. Pe coperta ei, în medalion, portretul
lui Mihai Viteazul şi ale altora. Într­un fel de gheretă, stă anticarul. Mă
apropii de el. El mă strigă pe nume. Îl recunosc. E un fost coleg de
şcoală. Mă bucur: are să­mi găsească ce­mi trebuie. Îmi exprim bucuria
şi dorinţa de a găsi nişte texte de Hegel, care îmi trebuiesc“. În
sfârşit, în Inventatorii banderolei 22 (apărut iniţial în volumul Teribilul
interzis), încă un citat din Hegel, poate cel mai… naumian: „Existenţa
unui lucru nu este altceva decât rezultatul devenirii, al absorbţiilor
contradicţiilor pe care această devenire le conţine“. Şi­apoi nu e oare
în tot ce a scris Gellu Naum vorba despre „rezultatul trecutului şi el
este umplut de viitor“?
21. Hegel, Ştiinţa logicii.
22. Inventatorii banderolei va fi publicat în volumul al IV­lea al acestei
serii de Opere.
33