Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Prefaţă<br />
Medium. „Situaţia lumii“, „situaţia mea poetică“<br />
După publicarea romanului Zenobia (1985) şi după apariţia inclasabilului<br />
text Calea Şearpelui (scris în 1947), publicat în 2002, altfel se<br />
citesc şi Medium (1945), Teribilul interzis (1945), Castelul orbilor<br />
(1946) sau Poetizaţi, poetizaţi... (1970). Calea Şearpelui este o punte<br />
de legătură între căutările identitare (de identitate personală, dar şi<br />
literară, suprarealistă) din anii ’40 şi din cărţile ulterioare. Aici există<br />
două desene, descrise mai târziu şi în Zenobia 12 . Unul se numeşte<br />
Situaţia lumii, celălalt Zenobia în viaţa mea. Dacă proza de început<br />
încearcă să fixeze un raport (raporturi) cu ceea ce e numit „situaţia<br />
lumii“, subiectul din Zenobia e chiar „Zenobia în viaţa mea“. În toate<br />
cărţile lui Gellu Naum e vorba despre „situaţia mea poetică“ (cum se<br />
spune undeva în Medium).<br />
Ca şi poezia începuturilor, textele din anii ’40 sunt „perturbatoare“,<br />
provocatoare, deconcertante. Ele sunt construite ca nişte colaje de tip<br />
suprarealist (suprarealism clasic, dacă se poate spune aşa) în care<br />
apar, imbricate, parafraze la romantismul negru (fantome, vampiri,<br />
succube şi incube), fragmente eseistice, transcrieri de vise, manifeste<br />
en miettes ce au ca ţintă poezia, pasaje în care se simulează discursul<br />
paranoic, delirant, scene de pur umor negru, umor absurd, confesiuni<br />
în răspăr, teorii (cu trimitere la Hegel, Nerval), secvenţe metaliterare,<br />
polemice, formând o reţea livrescă foarte personală 13 , percepţii,<br />
12. „În seara aceea, poate pentru că mă văzuse necăjit, Zenobia şia amintit<br />
de jocurile noastre şi mia cerut hârtie şi creion. I leam dat, împreună<br />
cu bucata de carton care îmi ţinea loc de masă când voiam să<br />
scriu. Apoi am stins lumina din cameră şi de pe coridor şi mam ghemuit<br />
între sofa şi perete, ca să no tulbur. Întinsă pe cearceaf, în întuneric,<br />
Zenobia a început să deseneze. După un timp (am notat, ca<br />
de obicei, durata jocului: primul desen – 1/2 oră, al doilea, ceva mai<br />
mult), miam dat seama că ea adormise. Atunci am ridicat binişor de<br />
pe pieptul ei, ca să no trezesc, creionul, am aprins becul şi am citit<br />
mai întâi titlul primului desen, caligrafiat cu deosebită aplicaţie deşi<br />
Zenobia nu folosise mâinile şi ochii pentru asta: «Zenobia în viaţa<br />
mea». Şi fără titlu miaş fi recunoscut trăsăturile. […] Senzaţia de straniu<br />
şi de diafan se degaja mai ales din ansamblu, zămislit parcă din<br />
transparenţe şi palori... Al doilea desen, intitulat «Starea Lumii», nam<br />
săl descriu. Am să vă spun doar că începea, jos, cu mulţimea infirmilor<br />
care viermuiau în marea cutie a maladiei conştientului şi se termina<br />
în vârful piramidei, sub stea, acolo unde nu se mai află nimeni...“<br />
13. „Ştiu că aluziile acestea necesare ar putea sugera un sistem de referinţe<br />
culthurale, dar eu încerc să exprim altceva“, se spune în Zenobia.<br />
27