10.06.2013 Views

Citeste PDF

Citeste PDF

Citeste PDF

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Prefaţă<br />

Medium. „Situaţia lumii“, „situaţia mea poetică“<br />

După publicarea romanului Zenobia (1985) şi după apariţia inclasabilului<br />

text Calea Şearpelui (scris în 1947), publicat în 2002, altfel se<br />

citesc şi Medium (1945), Teribilul interzis (1945), Castelul orbilor<br />

(1946) sau Poetizaţi, poetizaţi... (1970). Calea Şearpelui este o punte<br />

de legătură între căutările identitare (de identitate personală, dar şi<br />

literară, suprarealistă) din anii ’40 şi din cărţile ulterioare. Aici există<br />

două desene, descrise mai târziu şi în Zenobia 12 . Unul se numeşte<br />

Situaţia lumii, celălalt Zenobia în viaţa mea. Dacă proza de început<br />

încearcă să fixeze un raport (raporturi) cu ceea ce e numit „situaţia<br />

lumii“, subiectul din Zenobia e chiar „Zenobia în viaţa mea“. În toate<br />

cărţile lui Gellu Naum e vorba despre „situaţia mea poetică“ (cum se<br />

spune undeva în Medium).<br />

Ca şi poezia începuturilor, textele din anii ’40 sunt „perturbatoare“,<br />

provocatoare, deconcertante. Ele sunt construite ca nişte colaje de tip<br />

suprarealist (suprarealism clasic, dacă se poate spune aşa) în care<br />

apar, imbricate, parafraze la romantismul negru (fantome, vampiri,<br />

succube şi incube), fragmente eseistice, transcrieri de vise, manifeste<br />

en miettes ce au ca ţintă poezia, pasaje în care se simulează discursul<br />

paranoic, delirant, scene de pur umor negru, umor absurd, confesiuni<br />

în răspăr, teorii (cu trimitere la Hegel, Nerval), secvenţe metaliterare,<br />

polemice, formând o reţea livrescă foarte personală 13 , percepţii,<br />

12. „În seara aceea, poate pentru că mă văzuse necăjit, Zenobia şi­a amintit<br />

de jocurile noastre şi mi­a cerut hârtie şi creion. I le­am dat, împreună<br />

cu bucata de carton care îmi ţinea loc de masă când voiam să<br />

scriu. Apoi am stins lumina din cameră şi de pe coridor şi m­am ghemuit<br />

între sofa şi perete, ca să n­o tulbur. Întinsă pe cearceaf, în întuneric,<br />

Zenobia a început să deseneze. După un timp (am notat, ca<br />

de obicei, durata jocului: primul desen – 1/2 oră, al doilea, ceva mai<br />

mult), mi­am dat seama că ea adormise. Atunci am ridicat binişor de<br />

pe pieptul ei, ca să n­o trezesc, creionul, am aprins becul şi am citit<br />

mai întâi titlul primului desen, caligrafiat cu deosebită aplicaţie deşi<br />

Zenobia nu folosise mâinile şi ochii pentru asta: «Zenobia în viaţa<br />

mea». Şi fără titlu mi­aş fi recunoscut trăsăturile. […] Senzaţia de straniu<br />

şi de diafan se degaja mai ales din ansamblu, zămislit parcă din<br />

transparenţe şi palori... Al doilea desen, intitulat «Starea Lumii», n­am<br />

să­l descriu. Am să vă spun doar că începea, jos, cu mulţimea infirmilor<br />

care viermuiau în marea cutie a maladiei conştientului şi se termina<br />

în vârful piramidei, sub stea, acolo unde nu se mai află nimeni...“<br />

13. „Ştiu că aluziile acestea necesare ar putea sugera un sistem de referinţe<br />

culthurale, dar eu încerc să exprim altceva“, se spune în Zenobia.<br />

27

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!