Citeste PDF

Prefaţă
Sau poate ar fi mai potrivit dacă am aduce în discuţie alt nume –
Gérard de Nerval, pentru care, aşa cum credea tânărul Gellu Naum,
era atât de important „a stabili legăturile visului cu aşa­numita realitate,
de a găsi firul subţire, indisolubil, care le leagă, de a descoperi
lumea în care vis şi realitate se întâlnesc firesc“.
Visele sunt bizar autobiografice, au un straniu, neliniştitor lirism
(ca poezia lui Naum), sunt absurde (ca teatrul de mai târziu), epicul
e deliberat eliberat de cronologie, guvernat de „orologii invizibile“
(cum spune într­un poem). În vis „se petrec câte şi mai câte“, metamorfoze,
treceri dintr­un regn în altul, deghizamente, un dialog nesfârşit
între viaţă şi moarte. Acolo identitatea se divide, se multiplică, se
amestecă, jumătăţile – cele multe (sic!) – se unifică într­o perpetuă şi
magică înlănţuire: „Jumătatea mea lichidă visează că cealaltă jumătate
fosforescentă îşi acoperă ochii de feldspat pentru a­şi vedea jumătatea
de sânge care are o jumătate de tigru a cărei jumătate e vegetală
şi aşa mai departe“ (De obicei).
Visul e o formă de libertate totală, asemănătoare doar cu aceea a
nebuniei, căreia suprarealiştii au ştiut să­i dea demnitate 5 şi valoare.
„Starea de nebunie este absolut aceeaşi cu cea a visului, dar fără
deşteptare“, se spune în Medium. Şi: „Superbă consolare de a fi
nebun, cel puţin o jumătate din viaţă“. Prima carte în proză publicată
de Gellu Naum, Medium, are ca motto, de altfel, un citat din
Livre des rêves et des somnambules a lui Paracelsus: Et si, durant la
journée, les occupations du corps, l’âge ou d’autres obstacles analogues
t’empêchent de comprendre les choses par faiblesse naturelle, je veux
dire à cause de la grossièreté de ta nature, c’est dans ton sommeil
que tu te prêteras à la venue de l’Avertisseur 6 . Pe parcursul textului,
5. În primul său manifest, André Breton declara: Les confidences des
fous, je passerais ma vie à les provoquer. Ce sont des gens d’une honnêteté
scrupuleuse, et dont l’innocence n’a d’égale que la mienne. Il fallut
que Colomb partît avec des fous pour découvrir l’Amérique. Et voyez
comme cette folie a pris corps, et duré. Preocuparea lui Gellu Naum
era comună cu a prietenilor lui cei mai buni. Vezi, de pildă, eseul lui
Dolfi Trost „Identicul identicului [Le même du même]“ (1947), în antologia
Avangarda literară românească, alcătuită de Marin Mincu, 2006.
6. „Şi, dacă, în timpul zilei, preocupările corpului, vârsta sau alte obstacole
analoage te împiedică să înţelegi lucrurile dintr­o slăbiciune
naturală, vreau să spun din cauza naturii tale grosiere, doar în vis eşti
pregătit pentru vizita Avertizorului.“
21