Citeste PDF

Prefaţă
interpretare urmând liniile de fugă şi racordurile, legăturile aşadar –
o mie şi una de legături, „timp după timp“…
„Proza mea e, într­un fel, şi poezie“
După „limbajul perturbator“ al poeziei lui Gellu Naum, e rândul prozei
să deconcerteze. Scenariile sale narative sunt întrerupte de secvenţe
lirice sau eseistice, de paranteze teoretice, filozofice. „Eliberării
totale a expresiei“ i se adaugă eliberarea viziunii, a temelor, a înseşi
materiei literaturii. Căci nu e suficientă emanciparea omului „pe planul
oarecum specializat – dar deloc separat – al expresiei“, dacă se
păstrează „o realitate, o iubire, o formă, o morală“ pe care „se sprijină
în mare parte cultura de exploatare“. „Ceea ce se cere de la noi nu
este de a pune în locul poeziei o altă poezie“, scrie Gellu Naum în
Cerneala surdă, „nu este de a încerca o nouă tentativă poetică de
orice fel, ci de a reclama ca primă condiţie pentru eliberarea expresiei
distrugerea totală şi definitivă – în sensul de total şi de definitiv
care se poate accepta – a oricărui gest care poate sugera măcar sublimarea
imensei dezesperări umane“.
sau cel mult neantul. Din timp în timp repet acest joc pentru simpla
mea plăcere“; „Mă gândeam, mi se pare, la un joc pe care îl jucam,
când eram copil, de‑a statuile“; „În jocul magnific de umbre şi lumini
al perturbaţiunii, verbul îşi regăseşte funcţia reală de realizare, omul
speriat, bântuit de propriile lui creaţii, îşi regăseşte posibilităţile de
intervenţie şi legătură“; „Pentru aceasta vorbesc despre poet mai întâi,
despre imensa lui responsabilitate în complicatul joc de izbucniri şi
de sugrumări care nu au început şi nu se vor termina cu el“; „Suprafaţa
mea de contact pe atunci încă fragilă mă obliga adeseori să recurg la
poezie“; „Atunci incoerenţa şi echivocul intrau în joc doar ca aparenţe
ale posibilului, pe când, dimpotrivă, înţelegerea formulată mi se părea
pe jumătate pierdută“; „Era un joc frumos şi necesar, voiam să mă
echilibrez; ca de obicei, în dimineaţa aceea se petrecuseră prea
multe“; „Zenobia şi­a amintit de jocurile noastre şi mi­a cerut hârtie
şi creion“; „Dar ea ţinea să­şi ducă până la capăt Marele Joc“; „Periculosul
joc al evocării îşi are limitele şi logicile lui“; „Jucam un joc plăcut:
între imaginarul imaginat şi imaginarul trăit“; „Jucam din nou un joc
cam fioros“; „«Uite, chiar adineauri jucam un joc în care trăiam toţi
într­un vast cimitir şi ne strigam unul pe altul, fiecare din sicriul
său...»“; „«Dumneata, domnule Sima», i­am spus, «joci cu mine un fel
de joc care nu mi­a plăcut niciodată...»“; „Acum vreo doi ani inventasem
un joc, îi ziceam orizontala“.
19