Citeste PDF

16 Prefaţă
Aşadar, de la bun început, din anii ’40, Gellu Naum îşi desfăşura
„proiectul“ de scriitor pe trei fronturi – care, pentru el personal, e, de
fapt, unul singur, diferenţa de gen fiind prea puţin semnificativă. „Cât
despre mine, lucrez după ce am privit ore­ntregi un ou negru. Texte,
poeme, DRAME (?) mi­e egal“, îi scrie el lui Victor Brauner, într­o scrisoare
datată 26 iunie 1946. De la debut până la sfârşit, elementele de
compoziţie sunt reluate într­o regie iterativă, în care repetiţia creează,
de fiecare dată, diferenţe 1 .
Reluarea, recapitularea sunt procedee de construcţie literară, componente
ale unei dinamice intertextualităţi interne. Mai mult, ele sunt
şi tematizate, direcţionate spre noi linii… de fugă. În Zenobia, de
pildă, se insistă pe necesitatea recapitulării, „metodă de lucru“ şi în
arhitecturarea volumelor de poezie („Poate ar fi vremea să recapitulăm“;
„De la gura unuia la urechea celuilalt se naşte, vrând­nevrând,
o balanţă...“; „Odată ajunşi aici, v­aş sfătui să vă opriţi o clipă şi să
recapitulaţi“; „V­aş sfătui deci să practicaţi exerciţiul acesta de recapitulare
ori de câte ori vă încearcă îndoiala cu privire la adevărul
1. Am folosit sintagma lui Gilles Deleuze şi Félix Guattari în prefaţa la
volumul I de Opere ale lui Gellu Naum (care cuprinde poezia sa).
Adaug aici alt concept: repetarea – aşa cum este ea înţeleasă de
Kierkegaard, în cartea cu acelaşi titlu. Nu întâmplător trimit la filozoful
danez. El este pomenit în romanul Zenobia: „«Citeam o carte,
doamnă, de unul, Kierkegaard, dacă vreţi, v­o împrumut şi dumneavoastră.»
«Mehsi», mi­a spus ea, «deocamdată citesc alt homan»“. Poate
că despre această carte era vorba, dacă ne gândim că unul dintre personajele
din Zenobia se numeşte Constantin, că naratorul (Naum)
îi spune cuiva că poate fi numit oricum şi acceptă numele…
Constantin(escu): „«Atunci am să­ţi zic Constantinescu», a decis el.
Mie îmi era egal“ – şi facem legătura cu titlul complet al cărţii lui
Kierkegaard: Repetarea. O tentativă de psihologie experimentală de
Constantin Constantius. Să adăugăm şi detaliul că, asemenea lui
Kierkegaard, Gellu Naum îşi ia, din când în când, în textele lui, unele
pseudonime. În sfârşit, pentru Zenobia – roman despre dragoste – se
potriveşte foarte bine ceea ce a scris, în cartea lui, filozoful danez:
„Repetarea şi reamintirea sunt una şi aceeaşi mişcare, doar că în direcţii
opuse; fiindcă ceea ce ne amintim a fost şi se repetă îndărăt; în
timp ce veritabila repetare ne­o amintim către înainte. De aceea repetarea,
dacă e posibilă, îl face pe om fericit, în timp ce reamintirea îl
face nefericit. […] Dragostea reamintită este singura fericită, a zis un
scriitor odată“.